Istoria comunicării

Școala de la Chicago
Recap Lippmann vs Dewey – Mentimeter
Context
Periodizare
Reprezentanți, concepte-cheie
Contribuții la articularea domeniului comunicării
Aplicații
Q & A

Context
ia naștere în jurul primului departament de sociologie din SUA
aport întemeietor la studiul comunicării sociale
câteva date generale
1909
1915-1935
1929
primele cursuri de bază în domeniul sociologiei -> autori care au aparținut acestei școli
William I. Thomas &
Florian W. Znaniecki
R.E. Park & E. Burgess (Editors)

Periodizare
a) părinții „fondatori”: John Dewey, Albion Small, William Thomas, George Herbert Mead (contribuții de natură instituțională (A. Small, primul director al Dep de Sociologie), dar și contribuții în planul ideilor și al metodologiei de cercetare promovate);
b) prima generație de sociologi propriu-ziși care să inițieze un vast program de cercetare a problemelor sociale contemporane: Robert Ezra Park, Ernest Burgess, Everett C. Hughes;
c) „a doua școală de la Chicago”, revitalizată și reîmprospatată prin contribuțiile unor sociologi precum: Herbert Blumer, David Riesman, Anselm Strauss, Erving Goffman.
+ Charles H. Cooley (Universitatea din Michigan) – prin filiație ideologică

Parinții fondatori
G.H. Mead
John Dewey
Albion Small
William Thomas

Dinspre sociologie spre comunicare
sociologie
comunicare
vezi contextul istoric din acea perioadă (Chicago)
comunicarea -> descoperită pe fundalul problemelor sociale referitoare la adaptarea la un stil de viață nou
-> rolul activ în accelerarea proceselor de formare a noilor comunități

Contribuție de relief în sociologie
William I. Thomas și Florian W. Znaniecki (1918-1920), The Polish Peasant in Europe and America (4 părți)
principalele trăsături ale societății rurale poloneze din acea vreme;
o serie de scrisori schimbate între proaspeții imigranți polonezi în SUA și rudele rămase acasă;
fenomenele de dezorganizare socială prezente în societatea americană;
modul în care s-au cristalizat și dezvoltat comunitățile de polonezi-americani, evidențiind natura duală a acestor comunități aflate la intersecția dintre cultura poloneză, pe de o parte, și condițiile economice și valorile sociale americane, pe de alta.

The Polish Peasant...
Primele tematici serios abordate:
grupul primar
structura familiei și sistemul de clase din mediul rural
mediul social și economic
comportamentul religios
fenomenele de dezorganizare și de reorganizare ale societății
disoluția solidarității familiale
inaugurează metoda biografică

The Polish Peasant...
Adaptarea culturală
prima generație de imigranți reușește să se adapteze
a doua generație:
dezrădăcinată și de cultura părinților și de cultura gazdă
predispusă la devianță
moștenește valorile, idealurile, tradițiile părinților
acestea nu se “potrivesc” cu idealurile, valorile culturii gazdă, singura pe care o cunosc
Impactul decisiv al lucrării constă în subiectul abordat, care a pus în mişcare studiile referitoare la grupurile etnice şi cele de imigranţi. Aceste studii căutau să ofere informații, analize, interpretări care să conducă la îmbunătăţirea condiţiilor sociale şi la integrarea comunităţilor etnice.

Comunicarea/ mijloacele de com. în masă -> la baza creării unui nou tip de coeziune socială!!!
-> rol esențial în procesele sociale de integrare

Care este, în opinia voastră, modelul de comunicare ce putea contribui la integrarea grupurilor etnice și a celor de imigranți, conducând, în cele din urmă, la accelerarea proceselor de formare a noilor comunităţi?

Influenţa Şcolii de la Chicago asupra teoriei și cercetării comunicării de masă
Everett Rogers (1994, pp. 139-140):
a reprezentat prima dezvoltare substanțială a științelor sociale în America;
a pus bazele unei teorii referitoare la socializare și formarea personalității – interacționismul simbolic;
a lansat în domeniul comunicării modelul ritual – care va influența autori și școli de gândire de mai târziu (SCB, Șc. de la Palo Alto);
a conferit științelor sociale un pronunțat caracter empiric – studiile întreprinse aici au avut caracter empiric, căutând să îmbunătățească lumea prin cercetarea problemelor sociale.

John Dewey – părinte fondator
vine la Chicago în 1894, odată cu H. Mead și Rowland Angel (împreună formează nucleul a ceea ce mai târziu se va numi Școala de la Chicago)
îi are ca discipoli pe C.H. Cooley (deși ramas la univ. din Michigan, Ann Arbor, devine unul dintre reprezentanții de seamă ai interacționismului simbolic) și pe Robert Ezra Park (care va deveni ulterior o figură emblematică a Șc. de la Chicago)
publică peste 37 de volume în domenii variate – relevante pentru domeniul comunicării de masă rămân The Public and Its Problems (1927), Democracy and Education (1916) și Human Nature and Conduct. An Introduction to Social Psychology (1922)

Robert Ezra
Contribuții importante:
analize ale opiniei publice
definiții ale știrilor
distincția masă/mulțime/public
funcțiile comunicării
anticipează teorii de mai târziu: fluxul comunicării în două trepte, agenda setting, gatekeeping, newsworthiness

QUESTION TIME
Și acum, dacă tot am adus vorba despre public și mulțime, îmi puteți spune cu ce autor studiat deja asociați aceste 2 noțiuni?

Public și Mulțime
Lucrarea de doctorat: Masse und Publikum, tradusă în engleză: The Crowd and the Public
Tema: procesele de migrație dinspre rural spre urban ale unor mase mari de oameni și caracteristicile acestor grupări mari, dar efemere;
În sociologia momentului => ideea că procesele migratorii conduc la formarea unor mulțimi;
Park se îndepărtează de perspectiva clasică de până atunci și se raportează la ființa umană ca ființă rațională, pragmatică, reflexivă → ființa umană = parte a unui public

Public și Mulțime
Park propune 2 alternative la societatea tradițională: mulțimea și publicul (ambele văzute ca mecanisme sociale de adaptare și de schimbare)
Acestea = „faze preliminare” în procesul de formare a grupului, perioade tranzitorii de-a lungul cărora indivizii se eliberează de vechile legături pentru a crea altele noi; ambelor le lipsește conștiința de sine că sunt grupuri

!!! Comportamentul publicului își găsește expresie în opinia publică (care rezultă în urma discuției între indivizi împărtășind poziții diferite)
Publicul. Opinia publică
Opinia publică = o opinie sau o atitudine care este exterioară individului și care este privită ca având o existență obiectivă;
Opinia publică nu este acceptabilă pentru fiecare membru în parte al publicului și în aceeași măsură pentru toți;

Liderul de opinie
filtru pentru informaţii şi idei
familiarizat cu standardele grupului
loial faţă de valorile colective
sociabil şi conştient de modul în care îi poate influenţa pe alţii
Atribut necesar = CREDIBILITATE
Oamenii îl ascultă si îl percep ca expert în diferite domenii. Din acest motiv, liderul trebuie să fie mereu informat, pus la curent cu noutăţile şi expus mass-mediei.

Ce lideri de opinie cunoașteți/ urmăriți?
Care sunt atuurile lor?

The immigrant Press and Its Control (1922)
Cum influențează conținutul media opinia publică? (astăzi, teoria care răspunde la această întrebare este numită agenda-setting)
Cum sunt mass media influențate de opinia publică? (“uses and gratifications theory”)
Pot mass media să prilejuiască schimbarea socială?
Care este legătura dintre rețelele interpersonale și mass media?

Funcțiile presei (I)
The Immigrant Press and Its Control (1922): prima lucrare în care Park își organizează teoria cu privire la știri
Analiza presei imigranților
presa imigranților reprezenta o modalitate de asimilare, sau, dimpotrivă, de accentuare a diferențelor între grupurile de imigranți și populația țării gazdă?
Concluzii
Presa imigranților exercită o putere asupra cititorilor săi, care cu greu putea fi egalată de cea a jurnalelor mai pretențioase;
Fie că editorii doresc sau nu acest lucru, presa imigranților facilitează adaptarea, integrarea în mediul american

Funcțiile presei (II)
Funcțiile ziarului modern:
1) funcția de socializare, de transmitere a tradiției culturale, cea de agent de integrare;
2) funcția de a monitoriza în permanență ceea ce se întâmplă în mediul înconjurător, orientând indivizii între ei și către lumea reală;
3) funcția de divertisment este și ea amintită mai ales în legătură cu presa de limba engleză adresată imigranților;
Park, 1923
“Ziarul nu îndeplineste funcția principală de a instrui, ci aceea de a distra, omul obișnuit caută mai degrabă amuzamentul, divertismentul decât edificarea”;
“Nu este suficient ca un ziar să fie tiparit, el trebuie să circule”

Funcțiile presei/ mass mediei ASTĂZI?
În ce măsură considerați de actualitate funcțiile presei așa cum au fost ele stabilite de Park?
Argumentați în ce măsură funcțiile presei (à la Park) s-au schimbat în contextul mediatic actual?

Știrile: “Epoca noastră este, se pare, una a știrilor”
Rolul editorului:
selecția știrilor; 2 criterii: actualitate și interes
publicul exercită un control asupra conținutului și formei în care este prezentat ziarul
știrile = condiție esențială pentru discuții, determină ce probleme vor fi discutate, focalizează atenția cititorului și electrizează discuțiile
(vezi Tarde, rolul conversației,
vezi agenda setting!!)

Comentați afirmația:
„Oamenii nu citesc un ziar cu care sunt mereu în dezacord”
aveți în vedere procesul de selecţie a ştirilor, aşa cum a fost el analizat de Robert Ezra Park
arătaţi în ce măsură această afirmaţie mai este de actualitate în România anilor 2020

Scopul știrilor?
În viziunea voastră...
...
...
În viziunea lui Park...

Scopul știrilor?
În viziunea lui Park...
orientarea publicului
atrage atenția cu privire la ce se întâmplă (fără ca reporterul să depună efort pentru a intepreta evenimentele (cu excepția situației în care vrea să le facă inteligibile și mai interesante))
„importanța intrinsecă” a unui eveniment NU îl transformă în știre
caracterul suficient de neobișnuit, șocant sau amuzant al știrii e important
stimulaeză cititorul să memoreze informațiile și să le transmită mai departe

Așadar, știrile sunt... Știrile & O.P.
o modalitate prin care societatea se cunoaște pe sine, devine transparentă pentru sine;
punctul de plecare al discuțiilor în urma carora se formeaza op. pub.
Pornind de la impactul știrilor asupra oamenilor și comunităților, Park relevă trăsăturile OP
O.p. formată pe baza știrilor = interpretarea evenimentelor la care ajunge orice individ în concordanță cu propriile interese, prejudecăți, predilecții;
Această interpretare e verificată prin compararea cu interpretarea altor indivizi (cu care a discutat) asupra acelorași evenimente;
O.p. încorporează elementul de noutate propus de știri (știri→conversații→formularea problemelor = baza OP)
„Opinia publică nu este opinia tuturor, nici măcar a majorității persoanelor care compun publicul, nu este niciodată opinia cuiva anume, ci reprezintă tendința generală a publicului în ansamblu ... Ne dăm seama că opinia publică există, chiar dacă nu putem să indicăm nicio persoană din public a cărei opinie particulară, personală, să coincidă exact cu opinia publicului din care face parte”

Interacționismul simbolic
E timpul să vă reamintiți un concept studiat deja anul trecut la TC!
Definiții?
Reprezentanți?
Concepte-cheie?
Aplicații?
MENTIMETER activity!

Interacționismul simbolic
meaning, definition, explanation
una dintre principalele perspective asupra comunicării (derivată din filozofia americană a pragmatismului), articulată de Mead (+ Dewey, Park, Cooley etc.) spre jumătatea secolului trecut, care continuă să fie influentă
se concentrează pe interacțiunile la scară mică, cotidiene, față în față între indivizi prin utilizarea simbolurilor comune

Interacționismul simbolic
noutatea de fond adusă de Mead => plasarea comunicării umane în termeni de interacțiuni mediate simbolic
se realizează trecerea de la concepția privind comunicarea ca transmitere a mesajului la comunicarea ca împărtășire a semnificațiilor
ființele umane = creatoare, inovatoare, libere să definească orice situație în modalități unice și imprevizibile;
„Ceea ce diferențiază ființa umană în raport cu toate ființele vii este capacitatea de a mânui simboluri, capacitatea de a simboliza”

Interacționismul simbolic (Mead)
sinele și mediul social se definesc unul pe altul, își dau contur unul altuia prin intermediul comunicării simbolice
pentru individ, înțelesul unui obiect derivă din consecințele practice ale acestuia
înțelesul reprezintă o problemă de negociere; înțelesurile diferite iau nastere în urma unor experiențe diferite ale persoanelor implicate; experiențe diferite creează așteptări diferite, iar înțelegerea așteptărilor și a consecințelor anticipate pretinde negociere între participanți
înțelesul reprezintă un rezultat al interpretării, iar interpretarea este guvernată de interacțiunea individului cu mediul, interacțiune care are loc într-un anumit moment, într-un anumit loc, cu anumiți actori/participanți; prin urmare, înțelesul nu este static și universal, ci este creat (emergent), în unele cazuri, produsul unei negocieri continue

Interacționismul simbolic (Blumer)
termenul este introdus de Blumer în 1937
Premisele aflate la baza acestei orientări (Blumer)
(1) oamenii acționează asupra lucrurilor pe baza înțelesurilor pe care aceste lucruri le au pentru ei;
(2) înțelesul lucrurilor este derivat, se naște în urma interacțiunilor sociale pe care o persoana le care cu celelalte (el nu este inerent lucrurilor);
(3) aceste înțelesuri sunt manipulate sau modificate printr-un proces de intepretare continuă (contextuală și situațională).

Charles Horton Cooley (I)
deși nu activează la Univ. Chicago, este înrudit ca idei și preocupări cu Dewey, Park, Mead
interesul său pt. comunicare - detectat încă din perioada scrierii tezei de doctorat: “comunicarea ideilor, a mărfurilor de la un moment la altul și dintr-un punct într-altul […] creează firele care țin societatea laolaltă”
abordează sistematic comunicarea în lucrarea Social Organization. A Study of the Larger Mind (1909)
Comunicarea = mecanismul prin care se formează și se dezvoltă relațiile umane;
= cuprinde toate simbolurile judecății împreună cu mijloacele de a le transmite în spațiu și de a le conserva în timp

Charles Horton Cooley (II)
Între primii sociologi care au vorbit de grupul primar (noțiune fundamentală pentru a înțelege relațiile de cooperare și de interdependență dintre oameni) = “acele grupuri caracterizate de relații de cooperare și de asociere strânse, față-în-față: familia, prietenii de joacă, vecinii”
Sinele oglindă: (engl. looking-glass self): termen creat pt a explica rolul relațiilor interpersonale în formarea personalității
Societatea = o relație între ideile pe care oamenii le au unii despre altii

Charles Horton Cooley
Grupul primar
Asociere și interacțiune
Grup primar
Cooperare și interdependență

Sinele oglindă
o proiecție individuală, dar nu a propriului sine, ci a ceea ce ne imaginăm că alții cred despre noi;
!!! „I am what I think you think I am” (Sunt ceea ce cred că tu crezi că sunt)
Caracteristica sa principală: ia naștere în urma modului în care noi ne imaginam că ne percep ceilalți (vezi și Goffman: discuțiile despre față/ identitatea publică, imaginea idealizată, managementul impresiilor celorlalți etc).

QUESTION TIME
Sinele-oglindă este:
o proiecție individuală a ceea ce noi credem despre alții și alții cred despre noi;
reproducerea realității după imaginile din mintea noastră;
acțiunea sinelui asupra celorlalți și acțiunea celorlalți asupra sinelui;
orice sistem de idei construit prin comunicare, despre care mintea/ judecata consideră că îi aparține;

QUESTION TIME
Care dintre următoarele enunturi demonstrează modul în care funcționează teoria sinelui-oglindă?
a) Marius știe că este un bucătar bun deoarece a observat că ceilalți membrii ai echipei nu gătesc la fel de bine ca el
b) Marius știe că este un bucătar bun deoarece clienții săi apreciază întotdeauna preparatele sale
c) Marius știe că este un bucătar bun deoarece se simte foarte entuziasmat ori de câte ori se apucă de gătit
d) Niciunul dintre enunțurile de mai sus nu are legatură cu acțiunea sinelui-oglindă

George Herbert Mead
Mind, Self and Society (1934) - apare postum și este articulată din cursurile sale – caracter incomplet și nesatisfăcător;
abordare evoluționistă;
evoluția și-a aflat întruparea maximă în capacitatea unică a ființei umane de a crea și utiliza simboluri;
concepte-cheie: societate, sine, judecată
La baza societății, se află cooperarea și interacțiunea dintre membrii săi.
Societatea: formată din indivizi care interacționează
Cooperarea umană presupune înțelegerea intențiilor celuilalt, „citirea” acțiunilor celuilalt și descifrarea, pe această bază, a înțelesului lor, a evoluției lor, a pașilor următori pe care persoana cu care se află în interacțiune intenționeaza să-i facă

Sinele
Nu ne naștem cu un sine, iar sinele nu se dezvoltă instinctiv. El se formează în cadrul unui proces social de interacțiune cu ceilalți
Sinele nu are o existență anterioară pocesului social, ci existența lui trebuie explicată în legătură cu procesul social ca atare, cu „procesul de comunicare”
Corpul nu este totuna cu sinele, ci devine înzestrat cu sine în momentul în care și-a dezvoltat o judecată în contextul experienței sociale

QUESTION TIME
Conform teoriilor propuse de interacționisti, sinele:
a) este la început individual și apoi devine social
b) se naște în timpul comunicării
c) se construieste în raport cu „ceilalți”, nu există niciun sens al lui „eu” fără „noi”
d) se dezvoltă doar prin contacte și schimburi cu alți indivizi

Etapele formării sinelui
Faza de joacă (game play): copilul joacă rolul persoanelor din apropiere: doctor, politist, mama, tata; copilul percepe într-un anumit fel persoanele pe care le imita, le „definește” și imită o trăsătură dominantă (mama da mâncare copilului, doctorul face injecție etc.) => secventialitate (joacă multiple roluri, pe rând)
Etapa jocului (game stage): copilul – tânărul – răspunde simultan regulilor jocului propriu-zis, precum și cerințelor pe care fiecare dintre coechipieri le are față de el => aparitia unui “altul”
=> Trecerea la “un altul generalizat” = medie a așteptărilor celorlalți cu privire la o persoană: „comunitatea sau grupul organizat care conferă unitate sinelui reprezintă altul generalizat” => cerințe, norme de comportament

Componentele sinelui
“I” = latura impulsivă, neorganizată, imprevizibilă a persoanei;
“Me” = latura socială care constrânge și orientează comportamentul;
!!! Orice act începe cu un impuls venit din partea lui „I”. Intervine „me”-ul, care exercită un tip de control, oferind un gen de ghidaj social.

QUESTION TIME
Când este foarte posibil ca „eu”-l vostru („I” în terminologia lui Mead) să-și facă apariția?
a) În timpul cursului/ seminarului de istoria comunicării
b) Când îi explici șefului/ șefei de ce nu ți-ai finalizat task-ul
c) În timpul unui blind date aranjat de prietenii tăi
d) Când te bucuri de timp liber în compania prietenilor

Judecata
Judecata (engl. mind) = procesul de interacțiune, de conversație cu sine însuși
Conversație cu sine (se ține cont de părerile celorlalți) => anticipare a cursului acțiunii pe care individul intenționează să o realizeze
Gândirea presupune existența unui actor conștient de sine, care amână răspunsul pentru a putea evalua răspunsurile probabile ale celorlalți
Rețineti
judecata și sinele (= procese, nu structură) nu au o existență anterioară societății și interacțiunii
iau naștere în context social, iar mecanismul prin care sunt generate îl reprezintă limbajul/vorbirea

Limbajul
Are rolul:
de a fixa înțelesul simbolurilor
de a facilita comunicarea
Chiar atunci când este folosit pentru dialogul interior al persoanei cu ea însăși, limbajul își menține caracterul social, reprezintă o modalitate de a activa în individ atitudinile, rolurile, simbolurile presupuse de activitatea socială comună.