Drep privat roman. Statutul juridic al dezrobitilor

Notiunea de persoana .Statul juridic al persoanei.
Persoana- orice fiinta umana capabila sa fie subiect de drept ,adica sa dobindeasca drepturi si sa-si asume obligatii. In dreptul roman aveau calitatatea de persoane doar oamenii liberi,pe cind sclavii erau numiti lucruri.
Doar “persoanele’ puteau participa la viata juridica.Aptitudinea persoanelor de a participa la viata juridica se numea personalitate sau capacitatea juridica si era desemnat terminologic ‘caput’.Capacitatea juridica putea fi deplina sau redusa.
Capacitatea deplina o aveau persoanele care puteau ideplini 3 conditii:
Cerinta de om liber(status ibertatis)
Cerinta de a fi cetatean roman (Status civitatis)
Cerinta de a fi sef de familie (status failiae)
Cetatenii care nu erau sefi de familie,latinii ,peregrinii ,dezrobitii,colonii –aveau o capacitate redusa(aveau restringerea unor drepturi cum ar fi lipsirea dreptului de a vota ,interdictiile de a ocupa o anumita functie de stat ,de a vinde si a cumpara, de a se adresa in judecata )
Capacitatea juridica incepe odata cu nasterea cu conditii ca copilul se naste viu si fara malformatii si inceteaza odata cu moartea sau in cazul in care individul isi pierdea libertatea .

Oamenii liberi in dreptul roman se imparteau in doua categorii:
Cetatenii romani
Necetatenii:
Latinii
Peregrinii
Dezrobitii
Colonii

Statutul juridic a Dezrobitii
Dezrobitii erau sclavii eliberati de catre stapinii lor prin utilizarea anumitor forme solemne.Procesul de eliberare se numea dezrobire,iar in urma dezrobirii ,sclavul se transforma dintr-un lurcru intr-o persoana .Dezrobirea in Roma a fost mai degraba o forma deghizata si ascunsa ,prin care stapinii de sclavi ii puteau exploata pe acestea din urma tot mai mult.
Dezrobitul aparea ca om liber numai fata de cei din jur ,caci fata de stapin raminea dependent si mai departe ,prin munca si bunuri .
Dupa dezrobire fostul stapin se transforma in patron ,iar fostul sclav era tinut sa-i acorde patronului o parte din cistigurile sale si sa-l serveasca pina la sfirsitului vietii .

Sclavii in Roma Antica

Formele dezrobirii formale:
Censu - în statul roman avea loc periodic recensămîntul(odata la 5 ani ) sclavul înscris în această listă era considerat om liber care avea drepturi civile,dar si cu obligatii de a plati impozite statului .Acest fapt se facea doar cu acordul stapinului sau . Aceasta foma de dezrobire dispare odata cu disfiintarea recesnamintului in timpul lui Vespian (69-79)
vindicta- era o procedură formalistă,și pentru ca stăpînul să dezrobească sclavul trebuia să se producă o procedură de judecată. Pater familias se înțelegea cu un terț și se adresa în instanța de judecată cu o pretenție față de stăpîn și invoca că sclavul este om liber. Pîrîtul în urma acestora recunoștea vina, și judecata pronunța sentința prin care dădea victoria reclamantului. Și sclavul devenea om liber.
Testamento- avea loc atunci cind stapinul scria un testament in care scria numele sclavului si prin care zicea ca dupa moartea sa, sclavul poate fi liber .Astfel sclavul devenea liber doar dupa moartea stapinului sau ,findca din acel moment testamentulul producea efecte juridice.
In biserica- cu recunoasterea religiei crestine si coliciei ce aparea intre aceasta si sclavie ; era salutata dezrobirea sclavilor ,ce putea fi facuta printr-o declaratie simpla in fata preotului
Nu putea dezrobi stapinul care era invinuit de comiterea unei infractiuni , atita timp cit acesta nu isi ispasete pedeapsa ; la fel si sclavul nu putea fi dezrobit in cazul rapirei sau privatizarii ilegale de libertate a unei persoane libere ,acesta putea fi dezrobit doar dupa 10 ani de la comitirea faptei.

Formele de dezrobire neformale:
Inter amicos- in timpul unei serbari ,stapinul sclavului putea sa-l dezrobeasca de fata cu cei prezenti
Per epistolam-sclavul era dezrobit de stapinul sau printr-o declaratie scrisa remisa sclavului.
De asemenea ,sclavul putea deveni liber in virtutea prevederilor legale precum: era eliberat sclavul ce a descoperit asasinul stapinului sau ,sclavul ce a trait ca om liber timp de 20 ani etc.

Legi de limitare a dezrobitilor
Imparatul Agustus a pus primul fundamentul in reforma de limitare a dezrobitilor ,prima lege in acest domeniu fiind ‘Lex Aelia Sentia’ datata cu anul 4 e.n., conform careia stapinul trebuia sa aiba cel putin 20 de ani ,iar sclavul cel putin 30 de ani;
Dezrobitii ce au fost grav pedepsiti (erau insemnati prin ‘stigmatum’) in timpul sclaviei deveneau peregrini deditici;
In sfirsit ,dezrobirile in frauda creditorului erau anulate.

Ulterior a fost data ‘Lex Fufia Caninia’ care a limitat numarul dezrobitilor facute prin testament , testatorul fiind in drept de a dezrobi un numar de sclavi proportional numarului sclavilor de care dispune:dintr-un numar de pina la 3 sclavi –putea dezrobi pina la 2 ;din 10 – o jumatate ; din 30-1/3 ;din 100 -1/4; din 500 si mai multi -1/5 , dar oricum – nu mai multi de 100 de sclavi.

Obligatiile dezrobitului fata de patron
Eliberarea sclavului nu ii acorda o libertate deplina.Chiar si dupa dezrobire , fostul sclav avea numeroase obligatii si indatorii pentru fostul stapin ,acum devenit patron
Patronul avea dreptul sa dispuna de bunurile dezrobitului.In primii ani patronul avea dreptul chiar sa ia din averea dezrobitului orice avea vroia fara a fi cumva oprit
Mai tirziu s-a decis ca patronul are drept la averea dezrobitului numai dupa moartea acestuia si daca dezrobitul nu avea mostenitori directi (copii,sotie)
Dezrobitul trebuia sa presteze servicii patronului
Servicii obisnuite ,cpabile sa le presteze orice persoana si servicii de o anumita calificare, cele ce necesita cunoasterea unei meserii.
Dezrobitul datora patronului sau respect ,iar inclacerea obligatiei de respect era foarte dur sactionate ,patronul avind dreptul la viata si moartea dezrobitului.