Tema-România-în-Primul-Război-Mondial

Introducere
În perioada de izbucnire a Primului Război Mondial, România aflată în zona de interferență a intereselor celor două blocuri politico-militare (Antanta și Puterile Centrale), nu a putut evita angajarea în Primul Război Mondial.
Angajarea României în război era motivată de circumstanțele inedite în care s-a pomenit statul român odată cu izbucnirea conflagrației:
Pericolul pentru independența, suveranitatea și integritatea teritorială în contextul în care România se afla la interferența Marilor Puteri din sud-estul Europei;
Disponibilitatea diferită a Marilor Puteri de a recunoaște dreptul României a supra teritoriile românești înstrăinate;
Posibilitatea desăvârșirii unificării statului național român prin unirea celorlalte teritorii românești aflate sub dominație străină: Banatul, Basarabia, Bucovina, Transilvania.
Realizarea idealului național în contextul pericolului extern iminent a determinat cercurile politice din România să calculeze bine situația și să participe în război, care a purtat un caracter de reîntregire națională.

Termeni cheie
Consiliu de Coroană - întrunire consultativă extraordinară, alcătuită din moștenitorul tronului, membrii guvernului, lideri ai partidelor politice etc., convocată în momente de criză ale statului, în vederea consultării asupra deciziilor ce urmează a fi luate.
Neutralitate - atitudine a unui stat care nu se amestecă în conflictul dintre două sau mai multe state, care nu participă la pacte sau alianțe militare și întreține relații pașnice cu fiecare stat beligerant în parte.
Alianță - înțelegere politică între două sau mai multe state, pe bază de tratat, prin care statele respective se obligă să acționeze în comun sau să se ajute în anumite împrejurări, în special în caz de război ori al unui atac îndreptat de alte state împotriva unuia dintre statele aliate.
Capitală provizorie – capitală temporară a unui stat, pentru o anumită perioadă de timp.
Act nul și neavenit - lipsit de valabilitate, considerat ca inexistent.
Reîntregire națională – proces de reunificare a unei națiuni într-un singur stat.

Activități de învățare
Explicați două motive ce au favorizat adoptarea deciziei de neutralitate temporară a României în cadrul Consiliului de Coroană de la Sinaia din 3 august 1914.
Argumentați factorii ce au favorizat intrarea României în Primul Război Mondial.
Determinați și explicați cauzele insuccesul României pe frontul din est.

Dilema României – Antanta ori Puterile Centrale
În ambele situații în caz de victorie România urma să încorporeze la statul său anumite teritorii românești.
Puterile centrale erau dispuse să accepte unirea la România a Basarabiei, anexată de Imperiul Rus încă din anul 1812. (Poziție susținută de regalitate)
Antanta, în cazul victoriei erau dispuse să accepte unirea la România a Transilvaniei, Banatului și Bucovinei. (Poziție susținută de majoritatea partidelor politice)
La 3 august 1914, la Sinaia, a fost convocat Consiliul de Coroană a hotărât adoptarea unei politici de neutralitate armată.
Neutralitatea a fost o soluție de compromis dintre Rege și reprezentații grupărilor politice. Regele susținea o alianță cu Puterile Centrale pe când marea majoritate a politicienilor se pronunțau în favoarea unei alianțe cu Antanta.
Neutralitatea a fost motivată de următoarele circumstanțe:
Lipsa de consens a clasei politice românești referitoare apartenența statului la unul din cele două blocuri politico-militare;
Întârzierea garanțiilor potrivite din partea blocurilor care să susțină idealul național – reîntregirea neamului românesc întrun singur stat.

România partener geostrategic important pentru ambele blocuri
Antanta și Puterile Centrale au încercat să atragă România de partea lor, deoarece mizau pe importantele resurse de petrol și cereale și evident pe potențialul militar al acesteia.

Argumentați factorii ce au favorizat intrarea României în Primul Război Mondial
Propunerea ademenitoare din partea Antantei și deschiderea principalelor partide politice spre o alianță cu blocul respectiv;
Semnarea convențiilor politice și militare cu statele membre Antantei prin care se recunoștea dreptul României asupra teritoriilor românești din componența Austro-Ungariei;
La data de 4/17 august România semnează o convenție politică și militară cu statele membre Antantei prin care își asuma responsabilitatea să intre în război de partea Antantei cu condiția că Franța, Marea Britanie, Italia și Rusia recunosc dreptul României de a anexa Transilvania, Crișana, Maramureș, Banatul și Bucovina de la Imperiul Austro-Ungar.
Conform convenției militare România urma să atace Austria-Ungaria din sud în timp ce Rusia s-a angajat să înceapă o ofensivă pe frontul austriac pentru a sprijini avansul românesc în Transilvania. Înaltul Comandament rus a promis că va trimite două divizii de infanterie și o divizie de cavalerie în Dobrogea pentru a proteja spatele frontului de un atac bulgar. Francezii și britanicii s-au angajat să înceapă o ofensivă pe frontul de la Salonic pentru a obliga Bulgaria să iasă din război.

27 august 1916, Consiliul de Coroană a decis intrarea României în război alături de Antanta
La 28 august România declară război Austro-Ungariei, iar ca răspuns Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria, Turcia au declarat război României
Războiul pentru reîntregirea națională a început
„acum ori niciodată”
Notați în caiet

Operațiile militare din anul 1916
România se luptă pe două fronturi militare, pe cel transilvănean și pe cel din Dobrogea.
Din luna august până la începutul lunii noiembrie, România eliberase 2/3 din teritoriul Transilvaniei, însă suferă eșec pe frontul din Dobrogea, unde este atacată de trupele numeric superioare germano-bulgare, iar ajutorul promis din partea armatei ruse întârzia să apară.
Pe seama acestei situații, România întrerupe operațiile militare pe frontul transilvănean pentru a disloca unități militare pe frontul din Dobrogea. Pe seama situației creare trupele Austro-Ungare intensifică atacurile asupra poziției militarilor români din Transilvania, care sunt nevoiți să se retragă.
Către sfârșitul lunii noiembrie, zona Olteniei, Munteniei și Dobrogei se aflau sub ocupație militară, pe când regele, guvernul și parlamentul sau refugiat la Iași, care devine capitală provizorie a țării.

Cu marcajul tricolor este prezentată evoluția fronturilor pe care lupta trupele române până la sfârșitul anului 1917

România reușește să oprească ofensiva trupelor Puterilor Centrale
Perioada de iarnă și primăvară a anului 1917 a fost folosită pentru reorganizarea armatei și întărirea noilor frontiere. Un rol important în reorganizarea armatei i-a revenit misiunii militare franceze și unităților militare rusești care au ajuns în România pentru a susține frontul militar român.
În aceste condiții România reușește să oprească ofensiva germană, în special prin luptele de la Mărăști, Mărășești și Oituz din anul 1917.

România rămasă fără aliați pe frontul de est semnează pacea cu Puterile Centrale
Ca urmare a revoluției bolșevice organizată de Lenin în octombrie 1917, Imperiul Rus semnează Tratatul de la Brest-Litovsk cu Puterile Centrale prin care ieșea din război.
În primăvara anului 1918 România a devenit singurul stat din tabăra aliaților care opunea rezistență trupelor germane pe frontul din est.
Rămasă de una singură România trebuia să aleagă între o pace umilitoare, sau ocuparea țării de către inamic.
România a ales prima variantă și semnează Tratatul de Pace de la București din 7 mai 1918.

Tratatul de Pace de la București
Prevederi:
Bulgaria ocupă Dobrogea;
Austro-Ungaria ocupă o parte din Munții Carpați;
Germania a pus monopolul pe producția petrolului pentru o perioadă de 90 de ani.
Armata română – demobilizată.
Notați în caiet

Determinați și explicați cauzele insuccesul României pe frontul din est
Ajutorul militar întârziat din partea forțelor aliate, în special din partea Rusiei care trebuia să facă front comun cu trupele române în Dobrogea și Transilvania;
Ieșirea Rusiei din Război ca urmare a revoluției socialiste înfăptuită de Vladimir Lenin și semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk pe 3 martie 1918 la Brest, între Rusia și Puterile Centrale – a lăsat România de una singură pe frontul de est împotriva ofensivei statelor puterilor centrale.