Axiologice medicină

4.
Implicări axiologice în medicină
Subiecte esențiale ale axiologiei medicinei
Valori de bază ale medicinei
Perspective ale evoluării valorilor medicale

Subiecte esențiale ale axiologiei medicinei
Persoana umană sau omul constituie valoarea existenţială supremă. Toate problemele, efectele, referinţele se focalizează asupra persoanei umane. De la om, prin om, pentru om se manifestă sau se valorifică. Medicina în corespundere cu tendinţele sociale curente determină nu numai starea de sănătate a populaţiei şi trasează strategii de conservare a sănătăţii sau de redresare/ameliorare a acesteia. Omul sau persoana umană reprezintă o valoare obiectivă a tuturor timpurilor, fără de preţ fiind considerată în tradiţia culturală a umanităţii drept o creaţie divină. Sănătatea şi viaţa devin valori doar în corelaţie cu valoarea omului ca atare, unica fiinţă pe Pământ cu raţiune ce raţionează existenţa sa şi a lumii. Omul, viaţa, sănătatea devin valori esenţiale a civilizaţiei. După sau concomitent cu consacrarea acestor valori capătă statut similar divinitatea – creatorul universului, omului şi diriguitorul sănătăţii sale şi tămăduitorul (medicul) care era privit ca realizator al planului divin de a realiza însănătoşirea persoanei.

Subiecte esențiale ale axiologiei medicinei
Reprezentarea vizualizată, materializată, perceptibilă a fiinţei umane este realizată prin prezenţa corpului său biologic, purtătorul capacităţilor fizice şi a calităţilor intelectuale. Privitor la corpul uman în bioetică se delimitează câteva momente importante. Primul şi cel mai important dintre acestea, din toate timpurile, se referă la sănătatea fizică şi psihică. Dacă sănătatea fizică dă vigoare şi frumuseţe, cea psihică facilitează pe acestea adăugând şi o minunată armonie. În istorie se subliniază ba cultul raţiunii, ba cel al corpului, ba al armoniei dintre ambele punându-se la mijloc faptul sănătăţii.

Suferinţa provocată de starea de sănătate precară a fost mereu în vizorul aprecierii social-culturale. Idealul omenirii a devenit „o minte sănătoasă, într-un corp sănătos”, fapt deja remarcat în maximele antice. De asemenea în toate timpurile a fost prezentă şi valoarea estetică a corpului uman. Aceasta a devenit subiect al artei, religiei şi nu în ultimă instanţă al medicinei. Apare aici întrebarea: prin ce se deosebeşte interesul medical contemporan privitor la corpul uman faţă de cel din etapele anterioare ale istoriei civilizaţiei? Răspunsul poate fi unul concludent – actualmente medicina se implică activ în transformarea fizică a corpului, fie de reconstituire a funcţiilor fizice vitale în urma mutilărilor sau afecţiunilor defectuoase ale maladiilor, fie la conferirea unor forme fizice dorite de persoană în concordanţă cu unele tendinţe ale modei curente.
Subiecte esențiale ale axiologiei medicinei

Relaţia medic-pacient. Această relaţie corelează, mai întâi de toate, în mod armonios componentul profesional-medical, cel psihologic şi valoric. Dacă componentul psihologic e cel de acţiune, de facilitare a tratamentului prin canalul respectiv, atunci cel valoric este unul de ghidare a acţiunilor medicului în exercitarea profesiei sale.
Acţiunile terapeutice sunt determinate de acţiuni bine poziţionate moral, anume pe valori. Că timpul prezent impune schimbări accentuate în relaţiile medic pacient – apariţia şi implementarea acordului informat, care constituie o paradigmă a bioeticii, conform căreia pacientul acceptă benevol tratamentul sau procedura terapeutică după punerea la dispoziţia lui a informaţiei medicale adecvate.
Subiecte esențiale ale axiologiei medicinei

În procesul exercitării profesiei sale medicul în mod inevitabil, este antrenat în multiple relaţii valorice, toate deosebit de importante personal pentru el şi pentru scopul terapeutic.
Poziţia medicului devine dependentă de multiplele relaţii, dar devine prioritară doar atunci când manifestă aplicarea anumitor principii, devenite în baza anumitor valori. „Simptomatica” prezenţei valorice manifestate prin persoana medicului încadrat în relaţiile de serviciu, deseori deloc ideale, configurează trei subiecte individualizate posibile: 1) medicul cu o poziţie profesională şi comportamentală evident devenită prin asimilarea valorilor spiritual-morale; 2) medicul cu o poziţie diametral opusă primei (celei precedente); 3) medicul cu aranjamente comportamentale şi morale „adaptaţioniste”, şovăielnice, mascate etc., fapt ce trădează deseori şi o incapacitate profesională ca atare.
Subiecte esențiale ale axiologiei medicinei

În compartimentul dedicat actului terapeutic s-a evidenţiat importanţa unui actor de bază – medicul. Pe lângă competenţa sa profesională, în exercitarea funcţiei e necesară o onestitate impecabilă care e motorul altor calităţi sau valori, de fapt, cum trebuie să fie şi medicina ca atare.
Persoana medicului, în timpul exercitării competenţei sale ca profesionist, nu numai că are necesitatea de a se conduce de anumite poziţii spiritual-morale şi axiologice, mereu de a se orienta spre anumite valori, ale asimila, ci şi el însuşi devine în faţa opiniei publice un potenţial „emiţător” de valori, „far” ce orientează spiritul uman spre o conduită demnă de imitat, oferind bunătate, compasiune, jertfire de sine, competenţă, imparţialitate, spirit de convingere, speranţă, tezaur de cunoştinţe universale.
Subiecte esențiale ale axiologiei medicinei

Prin profesionalismului medical se observă evident antrenarea nemijlocită în această activitate a unei întregi clase ale valorii. Nu numai secretele individuale sunt puse în joc, ci şi calităţile individuale care se contopesc pentru atingerea unor valori supreme care sunt viaţa şi sănătatea.
Subiecte esențiale ale axiologiei medicinei

O situaţie deosebită se prezintă a fi confidenţialitatea care nu este o valoare, însă, respectarea principiilor confidenţialităţii în medicină constituie o valoare veritabilă. Adică, faptul referirii către această modalitate de „conservare” a informaţiei privitor la pacient generează poziţionării ce determină orientări valorice. Confidenţialitatea în medicină mai reprezintă nu numai un pretext de implicări valorice, ci şi de aspecte juridice. În procesul curativ confidenţialitatea este „o necesitate obligatorie în actul medical competent. Aceasta va asigura calitatea serviciului de tratament şi va amplifica factorii morali, precum încrederea pacientului, sinceritatea, corectitudinea etc.
Subiecte esențiale ale axiologiei medicinei

Actul medical (terapeutic) reprezintă însăşi nucleul activităţii medi­cale. Acesta constă din câteva faze: adresarea la medic, stabilirea diagnozei, determinarea strategiei curative, procesul tratamentului activ, tratament sau observarea post terapeutică activă, finalizarea tratamentului. La fiecare fază ale acţiunii terapeutice se include şi componentul valoric. Din vremurile demult apuse şi până la moment tratamentul medical se numeşte şi dar al divinităţii manifestat prin mâini şi minte umană, artă, măiestrie, ştiinţă etc. Şi toate acestea din cauza complexităţii sale, irepetabilităţii, responsabilităţii de a manipula cu viaţa şi soarta omului.
Stabilirea diagnozei, bazându-se pe procedurile de identificare a adevărului deja prestabilit cu implicarea cazurilor de stări concrete ale organismului pacienţilor.
Subiecte esențiale ale axiologiei medicinei

Altă ipostază a valorilor este cea a implicării în domeniului medicinei reproductive. La acest capitol actualmente se specifică două categorii de probleme: prima cuprinde sexualitatea şi reproducţia umană manifestate în mod natural, şi a doua înglobând cele survenite din implicarea progresului tehnico-ştiinţific. Consecinţele acestei implicări au fost diferite – s-a facilitat rezolvarea unor dificultăţi ce-au persistat de-a lungul istoriei umane; unele, din contra, s-au acutizat atingând cote maxime; iar o categorie de probleme au fost generate recent, începând cu mijlocul secolului XX. Chestiunile cu referinţă reproductivă, cu toate că fac parte din viaţa intimă a fiecărui individ, au devenit în ultimul timp subiecte de promovare a politicilor sociale de sănătate sau de strategiile luptei politice pentru putere.
Subiecte esențiale ale axiologiei medicinei

Dacă până la teoria respectivă încă nu s-a ajuns, atunci latura etică se poate considera deja rezolvată, deoarece ea este preluată de bioetică. Toate aspectele, chestiunile abordate sunt orientate către acelaşi subiect – valoarea vieţii. Anumite situaţii caută să atingă, să posede această valoare supremă, altele caută debarasarea de ea, pasiv sau activ. Tragediile umane în mare parte ţin de aceste subiecte mereu prezente în toate timpurile şi la toate popoarele.
Subiecte esențiale ale axiologiei medicinei

Un episod interesant actual îl reprezintă contextul axiologic al problemelor genetice în medicină. Astfel, prin cercetările şi acumularea cunoştinţelor în domeniul geneticii umane la moment s-au conturat subiectele de predilecţie cu vădită incidenţă axiologică. Printre acestea se numără şi cele ce vor fi expuse în continuare. În primul rând, devine necesară delimitarea reperelor teoretice în studierea aspectelor axiologice ale problemelor genetice. Cristalizarea postulatelor teoretice priveşte în mod direct posibilitatea examinării obiective a diferitor aspecte ce ţin de corelaţia moralitate–cercetare şi/sau manipulare genetică.
Subiecte esențiale ale axiologiei medicinei

La fel de importante devin în aspect axiologic examinarea problemelor din cadrul:
transplantologiei,
stărilor limitrofe dintre viață și moarte;
îngrijirea paliativă;
estetica corpului;
modificarea apartenenței sexuale (schimbarea sexului) etc.
Subiecte esențiale ale axiologiei medicinei

Valoarea vieţii în medicină se manifestă în mai multe ipostaze. Ea reprezintă cea mai importantă valoare nu numai a medicinei, ci şi a întregii umanităţi. Totodată, este cea mai enigmatică realitate existenţială care determină întregul sens al fiinţei umane. Însăşi menirea medicinei constă în protejarea vieţii, salvarea, prelungirea, ridicarea nivelului ei calitativ prin prevenirea, anihilarea ori eradicarea maximal posibilă a suferinţelor. Recent medicina şi-a asumat încă o funcţie – cea de estetizare a vieţii, de racordare la normele contemporane ale frumosului privitor la corpul uman ce menţine în mod fizic viaţa.
Valori de bază ale medicinei

Problema valorii vieţii intervine accentuat în cazul problemelor reanimatologice, transplantului de organe, fecundării in vitro şi celei asistate medical, avortului, eutanasiei, ingineriei genetice, tehnologiilor biomedicale în general, orientărilor sexuale netradiţionale, schimbării sexului pe căi medicinale, relaţiilor medic-pacient ş.a.
Subiectul vieţii şi a protejării ei a devenit azi mai actuală ca oricând. Faptul implicării mai multor domenii ale ştiinţei sau discipline indică la acuitatea importanţei salvării vieţii, inclusiv şi prin factorul moral. Apariţia şi implicarea activă a bioeticii întru protejarea vieţii denotă criza survenită în sistemul moral datorită progresului tehnico-ştiinţific, criză care devalorizează viaţa. În rezultat, pe lângă alte deplasări de ordin spiritual-moral, omul a pierdut dimensiunea sacră a vieţii şi morţii. Pe parcursul istoriei umane anume sacrul a menţinut integră nu doar valoarea vieţii, ci şi a unui întreg spectru de valori, constituind axa sistemului valoric.
Valori de bază ale medicinei

Un rol de frunte în viaţa umană îl are sănătatea. Dacă viaţa în sens social contemporan este valoarea supremă, valoarea vieţii în medicină este determinată de altă valoare – sănătatea.
Un rol aparte al sănătăţii este cel valoric. În medicină sănătatea are un sens valoric dublu: e considerată valoare autonomă distinctă sau, totodată, valoare-atribut al vieţii. Prin sănătate se manifestă la om vitalitatea, comoditatea fiziologică, psihologică şi socială, calitatea traiului, integritatea fizică şi psihică, definirea personalităţii. În medicină menţinerea vieţii este scopul suprem, al doilea scop suprem, dar întrucâtva subordonat celui suprem, este sănătatea. Sănătatea constituie valoarea ce urmează vieţii, cu toate că mulţi consideră anume sănătatea drept valoare supremă, formulând prin această o definire şi o condiţionare calitativă a vieţii.
Valori de bază ale medicinei

Moartea este considerată și ca valoare. Probabil că un fenomen mai enigmatic, misterios, afectiv, cu adânci repercusiuni psihologice, sociale şi culturale decât moartea nu există. Pentru civilizaţia contemporană ea rămâne a fi concepută divers: moartea este „încetare a vieţii, oprire a tuturor funcţiilor vitale; în ştiinţă – noţiune medico-biologică, ce semnifică încetarea definitivă a vieţii, sfârşitul inevitabil al organismului viu. În idealism, religie, teologie – momentul separării unităţii trup-suflet. Toate organismele vii sunt muritoare, dar numai omul meditează asupra morţii, este capabil de a o înţelege şi aprecia.
Valori de bază ale medicinei

Moartea are valoare ca final al vieţii, iar viaţa este apreciată în majoritatea cazurilor post-mortem. Unii filosofi interpretează viaţa şi moartea ca fenomene ce nu pot fi înţelese raţional (Schopenhauer, Hartmann, Nietzsche)
Există multiple poziţii conceptuale privitor la moarte, fapt ce a influenţat cardinal asupra determinării statutului valoric al morţii.
Actualmente privitor la caracterizarea morţii drept valoare există diferite puncte de vedere, însă, în întreaga totalitate de poziţii se reliefează două dominante şi, în acelaşi timp, opuse: prima consideră moartea drept valoare spiritual-morală, iar a doua neagă această postură.
Valori de bază ale medicinei

Moartea devine în cadrul medical valoare în sens de: 1) „prag de trecere” către o altă formă de existenţă (eternă), ca o prelungire a vieţii pământeşti pe o mare perioadă de timp fără corpul biologic, material (pentru persoanele religioase); 2) ca bază pentru perpetuarea altei/altor vieţi (în cazul prelevării de organe şi ţesuturi); 3) ca motiv de curmare a suferinţelor fizice irezistibile, apelându-se, în acest sens, la aşa-numita moarte medical asistată sau eutanasie. Un caz aparte reprezintă moartea embrionului sau fătului prin avortul terapeutic în scopul salvării vieţii gravidei. Pentru moment e dificil de discutat dacă această moarte are sau nu sens valoric.
Odată cu aplicarea performanţelor ştiinţifice şi tehnice moartea, ca antivaloare, opusă totalmente vieţii, devine valoare pentru alţi oameni, prin prelevarea şi transplantarea de organe ce se dovedesc a fi utile altora, menţinându-le viaţa, capacitatea mintală şi fizică şi, într-o măsură mai mare sau mai mică, capacitatea de muncă. Acest fapt a fost imposibil în epocile istorice anterioare.
Valori de bază ale medicinei

Dacă implicăm şi aspectul religios, atunci antipodul sănătăţii, boala, devine factor valorizant. De fapt, aceeaşi situaţie poate surveni şi în cazul prezenţei la persoană a unei mari spiritualităţi. Demult e recunoscut faptul că prin boală, suferinţă se plasează pe planuri mai superioare spiritul, conştiinţa, inteligenţa, moralitatea, calităţile înalte. Boala devine un veritabil catalizator de sentimente, mai bine zis, un sensibilizator al acestora. În condiţiile contemporane boala descoperită devine valoare medicală în sensul bunei determinări a stării generale a organismului, depistării altor maladii inclusiv, în dependenţă de caz, din categoria celor genetice, infecţioase, sexual transmisibile etc.
Valori de bază ale medicinei

E necesara evidenţierea sacrului în contextul valorilor medicale. Sacrul nu numai constituie o valoare esenţială, ci şi o realitate ce penetrează şi determină conţinutul altor valori. Existenţa şi actualitatea permanenta a valorilor spirituale perene (inclusiv în medicina) se datorează şi de faptul că evoluţia spirituală la om pe parcursul timpului n-a fost urmată de o evoluţie emoţional-afectivă. Propagarea ori revenirea la valorile autentice trebuie sa combată orientările desacralizante contemporane. Prezenţa sacrului în sistemul valoric presupune armonizarea sferei spirituale cu perspective de influenţă pozitiva în domeniul medical.
Domeniul medical presupune o multitudine de subiecte cu implicaţia unei deosebite încărcături spirituale relevând un conţinut valoric major ce se apropie ori coincide cu sacrul.
Valori de bază ale medicinei

Domeniile preferenţiale ale sacrului în medicină pot fi considerate, după părerea noastră, următoarele: 1) sacrul şi rolul său în geneza, esenţa şi interferenţa valorică, cu alte cuvinte, aici se includ relaţiile sacru – axiologie medicală; 2) sacrul şi formarea trăsăturilor morale şi profesionale ale cadrelor medicale, medico-ştiinţifice şi medico-pedagogice; 3) sacrul şi problemele concrete de bioetică ce se manifestă în două aspecte: primul include valorificările teoretice, iar al doilea manifestările situaţionale în practica cotidiană la modul concret.
Valori de bază ale medicinei

Valoarea de „bine”, manifestată în mod practic prin faptul de a face bine, a promova binele, a-l susţine, a-l educa, a-l percepe adecvat, a avea trăiri şi emoţii corespunzătoare în care intervine faptul binelui.
Medicina contemporană induce unele conotaţii variabile ale binelui. Astfel, în medicina de azi, determinată de atâtea tehnologii sofisticate, preparate şi modalităţi performante de diagnoză şi tratament, în anumite situaţii nu se poate pronunţa cert unde e limita binelui. Spre exemplu, cazul întreţinerii organismului la aparatele de întreţinere artificială a vitalităţii, anumite situaţii în reanimare, chiar în cazul fazelor terminale ale maladiilor incurabile. Până când facem bine? Un exces de bine nu provoacă suferinţă? Oare binele realizat de noi ca bine în anumite circumstanţe ale actului medical e bine sau rău ce provoacă un calvar?
Medicina, în virtutea sensului ei social, ştiinţific şi moral, nu admite acceptarea la nivel profesional al suferinţei, a jocului răului, cum ar fi în cazul aspectului teologic. Totodată, însă, nu poate percepe clar răul manifestat subtil, trecerii binelui în rău, deoarece extrem de copleşitor, rapid şi globalizant s-a scientizat şi tehnologizat medicina.
Valori de bază ale medicinei

Compasiunea devine azi o problemă a orientării valorice extrem de actuală. Fiind definită ca stare psihică de receptivitate şi sensibilitate în care se manifestă atât sesizarea, cât şi coparticiparea afectivă la suferinţa sau nefericirea altei persoane: milă, compătimire.
Viaţa trebuie salvată, susţinută, îmbunătăţită nu doar ca un act mecanic, rutinar, abstract, ci ca o acţiune proprie fiinţei umane. Manifestând compasiune, medicul nu numai se ataşează adecvat profesiei sale, ci face o veritabilă pedagogie, educând pacientul însuşi, rudele acestuia, personalul medical auxiliar, comunitatea locală etc. Prin aceasta se creează un potenţial spiritual ce pune stavilă unor aşa tendinţe sau trăsături negative ca: insensibilitatea, indiferenţa, cruzimea, agresiunea. Fără această valoare, care, de obicei, e însoţită de sentimentul solidarităţii, stimei şi pietăţii faţă de viaţa umană, activitatea medicală poate fi strict ghidată de legile ştiinţei, dar lipsită de esenţa sa.
Valori de bază ale medicinei

În mod firesc compasiunea trebuie să fie percepută fin, fără reclamare sau expunere făţişă, să formeze un tandem cu profesionalismul lucrătorului medical.
Patru cauze principale pot facilita diminuarea compasiunii ca valoare: 1) deficienţe ale educaţiei din copilărie şi adolescenţă;
2) carenţe în educaţia şi instruirea universitară (axiologică şi bioetică); 3) dedarea spiritului cotidian rutinar din clinici;
4) absenţa promovării valorilor medicale în instituţiile medicale şi în cadrul studiilor periodice de perfecţionare postuniversitară a cadrelor medicale.
Valori de bază ale medicinei

Încrederea reprezintă o valoare specifică în medicină. Încrederea pacientului, alături de autoritatea profesională a medicului, taina medicală, erorile medicale ş.a. constituie, totodată, categorii de bază ale medicinei. De fapt, încrederea în medic este o valoare medicală ce persistă milenii, fiind percepută aproape axiomatic, dar în prezent a devenit o valoare către care pacientul se orientează realizând anumite exigenţe impuse de propria situaţie – în primul rând, de posibilitatea/necesitatea de a alege medicul în veacul când nimeni nu-ţi poate dicta cine să te trateze, când ai posibilitatea să devii partea cointeresată în relaţia medic-pacient, devenind subiect activ în cadrul acordului informat.
Valori de bază ale medicinei

Libera alegere în medicină, devenită pe parcursul ultimului secol valoare medicală, este de fapt o manifestare specifică a valorii libertăţii, cu o prezenţă specifică în medicină. Ea constituie latura constitutivă a corelaţiei medicină – societate. Aici intervin corelaţiile: potenţial pacient/pacient – instituţie medicală, potenţial pacient/pacient – medic, pacient – instituţie medicală, pacient – medic. Alegerea porneşte din iniţiativa persoanei de a alege instituţia medicală şi medicul. Alegerea o face pe conştiinţă proprie consultând în prealabil diferite surse, inclusiv persoane fizice, fiind totodată influenţat de ceva sau cineva. Această alegere poate continua şi pe întreg parcursul actului medical. Totuşi, această liberă alegere e relativă, deoarece depinde de mai multe posibilităţi (sau imposibilităţi) ale persoanei: posibilităţi fizice şi psihice proprii, grad de informare şi conştientizare obiectivă a situaţiei, implicări ale instituţiilor sociale, capacităţi financiare, nivel de trai în societatea în care trăieşte, libera circulaţie, nivelul performanţelor în medicină, posibilităţile organizaţionale ale asistenţei medicale, regimul politic al ţării etc.
Valori de bază ale medicinei

Demnitatea este cunoscută preponderent drept o noţiune morală ce exprimă viziunile fiecărui om ca personalitate, ca atitudine morală deosebită a omului faţă de sine însuşi şi a societăţii faţă de el, în care se recunoaşte valoarea personalităţii.
În medicină demnitatea este interpretată în trei ipostaze: 1) demnitatea medicului; 2) demnitatea pacientului; 3) demnitatea cetăţeanului ce aspiră să i se ofere anumite servicii medicale.
Valori de bază ale medicinei

Umanismul în medicină reprezintă o valoare esenţială, constituind „coloana vertebrală” a activităţii şi axiologiei medicale. Prin investigarea diferitor aspecte ale umanismului în sfera medicală se poate contribui la consolidarea unui veritabil sistem valoric. În condiţiile globalizării acesta ar putea sta la baza unui sistem valoric universal, catalizând procesul umanizării societăţii, întregii civilizaţii.
Umanismul constituie valorile spiritual-morale de bază ale medicinii întâlnindu-se începând chiar cu antichitatea, apoi pe tot parcursul istoriei umane. Destul de explicit această valoare exprimă întregul sens al Jurământului lui Hippocrate:
„Preceptele, lecţiile orale şi tot restul învăţăturii le voi împărtăşi fiilor mei, fiilor învăţătorului meu şi ucenicilor uniţi printr-o făgăduială şi printr-un jurământ, potrivit legii medicale, dar nimănui altcuiva. Le voi îndruma îngrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cât mă vor ajuta puterile şi mintea, şi mă voi feri să le fac orice rău şi orice nedreptate. Nu voi încredinţa nimănui otrăvuri, dacă
Valori de bază ale medicinei

îmi va cere, şi nu voi îndemna la aşa ceva, tot astfel nu voi încredinţa nici unei femei leacuri care să o ajute să lepede. Îmi voi petrece viaţa şi voi îndeplini meşteşugul în nevinovăţie şi curăţie […]. În orice casă aş intra, voi intra spre folosul bolnavilor, păzindu-mă de orice faptă rea şi stricătoare comisă cu bună ştiinţă […] Orice aş vedea şi aş auzi în timp ce îmi fac meseria sau chiar în afară de aceasta, nu voi vorbi despre ceea ce nu-i nici o nevoie să fie destăinuit, socotind că, în asemenea împrejurări, păstrarea tainei este o datorie”
Umanismul este de fapt o valoare-condiţie, exprimându-se, după cum sesizăm în definiţiile de mai sus, prin valori ce caracterizează valoarea supremă – omul: demnitatea, libertatea, fericirea, binele, egalitatea, dreptatea la care se pot alătura dezvoltarea şi manifestarea capacităţilor individuale, perfecţionarea, satisfacerea necesităţilor şi intereselor personale (în concordanţă cu sistemul moral existent).
Valori de bază ale medicinei

Dacă am purcede la delimitarea aspectelor implicării/manifestării umanismului ca valoare medicală acestea ar fi: umanismul în actul medical (clinic şi extraclinic); umanismul în relaţiile medic-pacient; umanismul în cercetările biomedicale; bioetica şi umanismul; particularităţi ale umanismului în medicina contemporană; problemele umanismului în medicină din politicile contemporane; procese integratoare contemporane şi valoarea umanismului.
Valori de bază ale medicinei

Un loc aparte în medicină îl ocupă valoarea estetică. Medicina constituie un organism integru în care conexionează eticul, esteticul, teoreticul, practicul, filosoficul, ştiinţificul, chiar artisticul, implicându-se activ elemente ori factori ce ţin de probleme ontologice, epistemologice, axiologice, estetice, ştiinţifice, bioetice, medical-teoretice, clinice, juridice etc.
Atât diversitatea moral-valorică, cât şi spectrul estetic, fiecare având „autonomia” sa, creează „compuşi” comuni.
Medicina estetică este un domeniu interdisciplinar contemporan, aflat în zona de intersecţie a ştiinţei, filosofiei şi artei, care studiază legile frumuseţii corpului omenesc şi metodele practice ale realizării lor. Datorită afirmării insistente ale medicinei estetice a apărut o sferă nouă a medicinei contemporane – medicina estetică.
Valori de bază ale medicinei

Armonia frumuseţii şi sănătăţii, individualizarea imaginii omului, tratarea nu doar a unei părţi ale corpului, ci a pacientului în întregime – iată principiile ce alcătuiesc domeniul medicinei estetice. Dintre specialităţile medicale cele mai dedate practicii estetice sunt: medicii esteticieni, medicii cosmetologi, stomatologii, chirurgii, otorinolaringologii, oftalmologii, traumatologii, traumatologii ortopezi. Direct sau tangenţial, în cadrul actului medical, ei înlătură unele defecte sau anomalii.
Valori de bază ale medicinei

Deşi valorile medicale persistă încă din antichitate, totuşi, constituirea unui sistem valoric integru şi definitiv în medicină rămâne a fi în faza debutului. Paralel cu aceasta, sub influenţa unui ansamblu divers de factori, chiar la moment se optează insistent pentru modificarea principiilor morale în medicină. Întru aceasta oferind variante de la cele tradiţionale, clasice, având la bază postulate hipocratice ori moral-creştine până la cele mai bizare, uneori chiar amorale, infecte.
Perspective ale evoluării valorilor medicale

Perspectiva evoluării valorilor medicale se conturează în patru variante posibile:
Prima. Cu toate că au loc transformări radicale ale realităţii sociale e posibilă perpetuarea valorilor medicale clasice care s-au constituit sub imboldul ideilor hipocratice. Pe această cale „clasică”, de altfel, a derulat şi afirmarea bioeticii, domeniu ce „constituie o sinteză a mai multor discipline medico-biologice şi filosofico-umanistice ce au scopul de a cunoaşte şi proteja viul (vietăţile) de pe poziţiile eticii tradiţionale” Sună promiţător, în această privinţă, ideea lui R. Aron că determinismul tehnologic şi economic nu se va extinde în perspectivă asupra sferei institutelor politice şi relaţiilor ideologice.
Perspective ale evolu[rii valorilor medicale

A doua. O cale considerată de numeroşi autori drept fatală, completamente marcând antipodul primei (susmenţionate), poate fi constituirea unor valori „utilitare” sau, mai bine zis, dominarea „neglijării” valorilor propriu-zise şi afirmării unui utilitarism medical rigid. Evitarea unei atare căi ar fi cel mai scontat obiectiv, fapt posibil, dar nu cu o accentuată certitudine. Imperativele aroniene la onestitate intelectuală şi lipsa garanţiilor împăcării omului cu soarta sa ar fi binevenite întru contracararea acestei căi. Miză ar putea fi şi gândul lui Sartre prin care dovedeşte că omul, ţinând în mâinile sale toate firele ce-l leagă pe el cu lumea, nu alege epoca sa, ci se alege pe sine în ea.
Perspective ale evolu[rii valorilor medicale

A treia. Prin formarea unui nou sistem valoric ce ar domina în medicină, sintetizând şi adaptând noi principii morale, dar păstrând, în fond, valabilitatea sistemului moral tradiţional („clasic”), mai bine zis „pivotul” acestuia, s-ar putea realiza un organism axiologic integru şi echilibrat. A exista înseamnă, după Sartre, a utiliza libertatea şi a alege. Credem că omul poate alege şi valorile spirituale adecvat situaţiei date.
A patra. Devenirea unui sistem moral „sintetic” ori principii valorice respective, fundamentând moralmente fiecare caz, conform unor formule valorice cu „destinaţie specială”.
Perspective ale evolu[rii valorilor medicale

E semnificativ faptul că cercetătorii contemporani au sesizat „că ultimul dintre textele filosofice fundamentale ale lui Sartre constituie o susţinută pledoarie pentru valoarea umanului şi devine, prin moartea gânditorului, un veritabil testament spiritual. […] Sartre a fost un intelectual angajat şi a militat pentru idei progresiste, pentru umanism şi valoarea culturii”. Ar fi cazul să menţionăm că în ciuda la toate adversităţile istoriei, cele mai importante valori spiritual-morale au perpetuat de la o epocă la alta. Să sperăm că provocările progresului tehnico-ştiinţific nu va bulversa întru atât raţiunea umană ca ea să răstoarne tezaurul spiritual acumulat de milenii.
Perspective ale evolu[rii valorilor medicale

Promovarea principiilor axiologiei medicale la etapa contemporană a evoluării civilizaţiei devine o necesitate stringentă, o posibilitate reală de soluţionare a unei serii întregi nu numai de probleme de ordin spiritual-moral, ci şi de orientare a unor aspecte importante a activităţii umane, printre care una deloc de neglijat – cea a vieţii şi sănătăţii.
© Catedra de filosofie și bioetică,
USMF „Nicolae Testemițanu”
Perspective ale evolu[rii valorilor medicale