Sindroamele de obstrucţie bronşică

Planul prelegerii
Semiologia bronşitei acute
Semiologia bronşitei cronice
Semiologia astmului bronşic
Sindromul de hiperaeraţie pulmonară (emfizemul pulmonar)

Sindromul de obstrucţie a bronhiilor
- prezintă un complex de simptome şi semne caracteristice alterării mucoasei bronhiilor (prin înlocuirea epiteluilui ciliat, şi apoi plat secretor) şi ca rezultat îngustarea lumenului arborelui bronşic prin spasm muscular, edem inflamator şi secreţie abundentă a sputei, provocate de factori variaţi (infecţioşi, mecanici, chimici, alergici)

Patogenia
Ca urmare a acţiunii factorilor patogeni are loc inflamaţia mucoasei arborelui bronşic – se produce un aflux abundent de sânge, exudaţie, edem al micoasei, spasmul musculaturii netede şi hipersecreţia – toate duc la dereglarea funcţiei de evacuare şi apariţia sindromului de obstrucţie a bronhiilor.

Tabloul clinic clasic al SOB
Se manifestă prin lezarea difuză răspândită a arborelui bronşic şi în lezarea bronhiilor de calibru mic şi a bronhiolelor.
Frecvent sindromul obstrucţiei bronşice aduce la dezvoltarea sindromului de mărire a volumului de aer din plămâni (numit hiperpneumatizare pulmonară) şi la emfizem pulmonar.

Totalitatea simptomelor în SOB
Interogatoriul.
Bolnavii acuză :
-tuse periodică sau permanentă, sub formă de accese; uscată sau productivă, cu eliminarea sputei;
-dispnee expiratorie, care în unele cazuri se poate manifesta prin accese de sufocare;

Deasemenea pot fi şi simptoame ale sindromului infecţios:
Febra
Frisoane
Mialgii
Inapetenţă
Astenie

Examenul Obiectiv
La inspecţia generală:
Poate fi cianoză difuză

La inspecţia cutiei toracice:
Mărirea frecvenţei mişcărilor rspiratorii (dispnee)
Dacă se dezvoltă sindromul de hiperpneumatizare pulmonară:
Cutia toracică devine emfizematoasă (formă de butoi)

Palparea cutiei toracice
Freamătul vocal în SOB rămâne neschimbat (se transmite nemodificat);
însă dacă SOB se complică cu sindromul de hiperpneumatizare pulmonară, freamătul vocal diminuiază uniform pe porţiuni simetrice ale cutiei toracice

Percuţia CT
Se determină sunet pulmonar clar (nemodificat) în SOB necomplicat
În SOB, complicat cu sindromul de hiperpneumatizare pulmonară – hipersonoritate (sunet cu sonoritate mărită).

Auscultaţia plămânilor
Zgomotul respirator de bază - Respiraţie aspră
Zgomote respiratorii supraadăugate:
- raluri de diferite tipuri: uscate (sibilante şi ronflante), umede: buloase mari, medii şi mici în dependenţă de calibrul bronhiilor lezate şi de prezenţa exudatului respectiv în lumen

Bronhofonia
fără modificări sau uniform diminuată în hiperpneumatizare pulmonară

Bronşitele.
Definiţie
Inflamaţia acută sau cronică a mucoasei bronhiilor, care provoacă tulburări de secreţie, permiabilitate şi sensibilitate a arborelui bronşic.

Clasificarea bronşitelor
După evoluţia clinică:
Acută
Cronică

După etiologie:
Virală
Bacteriană
Alergică
În urma acţiunii patogene a factorilor chimici (acizi, formalină, alţi iritanţi) sau fizici (aer rece sau fierbinte).

După răspândire:
Segmentară
Difuză

După localizarea preponderentă:
Traheobronşită (afectarea traheii şi a bronhiilor de calibru mare)
Bronşită propriu-zisă (bronhiile de calibru mare şi mediu)
Bronşiolită (bronhiilor de calibru mic şi bronşilolele)

După gradul de lezare a peretelui bronhiilor:
Superficială
Profundă (panbronşită)
După caracterul sputei:
Catarală
Muco-purulentă
Purulentă
Hemoragică
Necrotică

După indicii funcţionali:
Neobstructivă
Obstructivă
După tabloul clinic Bronşitele cronice se clasifică în:
BC simplă
BC muco-purulentă
BC obstructivă
BC astmatiformă

Sindromul bronşitei acute (BA)
Bronşita acută este o boală care se manifesă prin inflamaţia acută a căilor respiratorii, cu evoluţie de scurtă durată, neînsoţită de modificări radiologice.

Etiologia BA:
Viruşii –
sunt cauza cea mai frecventă, în special în anotimpul rece, şi anume viruşii gripali, paragripali, adenoviruşii, coronaviruşii, mixoviruşii, enteroviruşii, virusul herpetic;

Bacteriile
BA bacteriană apare de obicei în evoluţia unei bronşite acute virale prin suprainfectarea acesteia cu floră orofaringiană(pneumococi, streptococi, bacterioides, neisserii, bacili gram-negativi)

Substanţe chimice
bronşita acută poate apărea prin expunerea profesională sau accidentală la substanţe chimice diverse, cum ar fi praf, ciment, gaze, toxine, fum.

Factorii predispozanţi ai BA
Suprarăcirea organismului
Fumatul
Extenuarea fizică
Aerul poluat
Alimentaţia proastă

Diminuarea reactivităţii imunologice, mai ales la bolnavii, ce au suportat maladii grave
Inflamaţiile cronice ale căilor respiratorii superioare (tonzilite, haimorite, rinite, sinusite).

Patogenie şi patomorfologie
Hiperemia mucoasei bronşice, edem, infiltraţie limfocitară a submucoasei, formarea exudatului seros sau seropurulent.
Funcţiile de apărare bronşică alterate pot conduce la colonizarea bacteriană a bronhiilor cu extinderea procesului inflamator, acumularea toxinelor celulare şi formarea de exudat mucopurulent.

Pot apărea fenomene de obstrucţie a căilor respiratorii prin edem al peretelui bronşic, prin reţinerea secretului şi uneori din spasm al mucoasei musculaturii bronşice.

Sunt următoarele forme anatomopatologice de traheobronşită acută
Catarală
Ulcerativă, hemoragică
Pseudomembranoasă
Putridă.
Catarală este cea mai frecventă

Tabloul clinic
Simptomul de bază este tusea seacă (uscată), puternică, care adesea provoacă apariţia durerilor în muşchii intercostali, abdominali (contracţia convulsivă a lor, inclusiv a diafragmei); iniţial tusea e precedată de cele mai multe ori de catar nazo-faringean (rinită, rino-sinusită, angină);
Subfebrilitate

Evoluţia bolii
Dacă se afectează bronhiile mici şi bronhiolele, care sunt blocate de mucus aderent şi vâscos şi care apare în special la copii (în cursul evoluţiei unei viroze)- atunci apare dispneea.
Peste câteva zile tusea devine productivă, cu expectorarea sputei mucoase sau muco-purulente, care la debut se elimină cu dificultate.

Examenul obiectiv
La Inspecţia generală, inspecţia, palparea şi percuţia cutiei toracice simptome patologice nu se determină
Auscultaţia plâmâinilor – se auscultă respiraţie aspră şi raluri (la început uscate, iar pe măsura apariţiei secretului lichid – raluri subcrepitante, umede).
Bronhofonia - rămâne nemodificată

Examinări paraclinice
Hemoleucograma – schimbări minimale(o leucocitoză moderată,
Examenul bacteriologic al sputei
Examnul radiologic – fără modificări sau mărirea hilului pulmonar

4. Probele funcţionale respiratorii sunt indicate la bolnavii cu suspecţie la obstrucţie ; la spirografie în obstrucţie bronşică– diminuarea indicelui Tiffeneau (în N= 80-82%). Indicele Tiffeneau este prezentat sub formă de raportul VEMS x 100 / CV.

Evoluţia obişnuită a BA
Vindecarea peste 2-3 săptămâini.
Evoluţia poate fi severă la vârstnici, cu boli cronice (diabet zaharat, ciroză hepatică).
Complicaţii rare:
Bronhopneumonie
Bronşită cronică

Sindromul de bronşită cronică
Definiţie - este starea produsă de acţiunea îndelungată a unor excitanţi nespecifici asupra arborelui bronşic, caracterizată prin hipersecreţie de mucus la nivel traheobronşic şi alterări structurale ale bronhiilor,

care se manifestă clinic prin tuse cu expectoraţie cel puţin 3 luni pe an, mai mult de 2 ani consecutiv (cu condiţia că au fost excluse alte cauze de tuse productivă ca tuberculoza pulmonară, bronşiectaziile, astmul bronşic, cancerul).

Etiologia Bronşitei Cronice (BC)
Fumatul (are loc alterarea mişcărilor cililor celulelor epiteliului bronşic, inhibarea funcţiilor macrofagelor alveolare, hipertrofia şi hiperplazia glandelor mucosecretoare)
Poluarea atmosferică – bioxid de sulf sau de azot, pulberi, gaze toxice.

3. Factori ocupaţionali – expunere la pulberi minerale sau vegetale, acizi, solvenţi organici, toluen (în industria materialelor plastice), scame(industria bumbacului).

Etiologia Bronşitei Cronice (BC)
4. Infecţii – virale, bacteriene (pneumococi, haemophilus influenzae)
5. Factori genetici – deficite imune, în special de IgA favorizează infecţiile bronşice.

Patogenia BC
Prin acţiunea factorilor etiologici enumeraţi are loc hipertrofia celulelor caliciforme cu hipersecreţia mucusului.
Se modifică componenţa mucusului şi viscozitatea lui, reacţia devine acidă.

Apare deficit de unii fermenţi (lizocimă, lactoferină).
În aşa condiţii se alterează funcţia de drenaj, fapt care contribuie la activarea infecţiei în bronhii. Scade rezistenţa locală a organismului, scade activitatea macrofagilor alveolare.

Obstrucţia bronşică se instalează cu:
Îngroşarea mucoasei şi submucoasei (prin hiperplazia epiteliului, edem şi infiltraţie inflamatorie)
Fibrozarea pereţilor bronşici
Micşorarera acţiunii surfactantului în bronhiile mici

Hipersecreţia mucusului
Bronhospasmul
Hipertrofia musculaturii netede
Dezvoltarea emfizemului

Clasificarea BC
BC simplă
BC muco-purulentă
BC obstructivă
BC astmatiformă

Bronşita cronică simplă. Tabloul clinic
Debutul este în general insidios, uneori după mai multe episoade de bronşită acută. Simptomatologia este reprezentată de tuse şi expectoraţie:
Tusea este mai ales matinală, declanşată de contactul cu aerul rece, atmosfera poluată sau fumul de ţigară, poate fi productivă sau uscată.
Apoi tusea devine mai frecventă, apare şi în timpul zilei şi se accentuiază noaptea

Expectoraţia – este de obicei mucoasă, de culoare albă, cenuşie sau neagră (din cauza reziduurilor din fumul de ţigară sau poluării atmosferice).

În timpul puseelor de exacerbare (acutizare) a bronşitei, sputa devine muco-purulentă sau purulentă.
Cînd sputa devine cronic purulentă, atunci se consideră că boala a progresat spre stadiul de bronşită cronică purulentă

Bronşita cronică simplă Examenul obiectiv
Examenul poate fi normal în forme uşoare de BC
Pe măsură ce boala avansează, se determină:
Respiraţie aspră
Raluri ronflante şi/sau sibilante şi subcrepitante (umede) diminuate, bilateral

Bronşita cronică obstructivă
Formele de BC, care evoluează cu creşterea rezistenţei la fluxul de aer (şi anume obstrucţia căilor aeriene din afectarea bronhiolelor cu scăderea debitului expirator maxim şi cu expir forţat şi prelungit sunt definite ca bronşită cronică obstructivă (BCO).

Cel mai frecvent simptom la acesti bolnavi este dispneea expiratorie.
Poate fi însoţită de wheezing – respiraţie şuerătoare ce se aude la distanţă.
Dispneea se datorează obstrucţiei bronhiolelor şi/sau emfizemului asociat BCO.

Alte acuze în BCO
Tusea, care variază ca intensitate, de la tuse uşoară pînă la severă
Sputa poate varia cantitativ şi calitativ, de la spută mucoasă redusă cantitativ, pînă la spută abundentă, mucopurulentă.
Bolnavii mai pot prezenta:
astenie fizică
Scădere ponderală

În BCO se descriu două sindroame clinice, în funcţie de predominarea bronşitei sau a emfizemului:
Tipul A – cu predominarea emfizemului.
Clinic, se manifestă prin:
Dispnee progresivă, iniţial la efort, ulterior şi în repaos
Tuse relativ rară, puţin productivă, cu spută mucoasă

Examenul obiectiv în tipul A al BPCO
Toracele este emfizematos

Palparea toracelui – vibraţia vocală (freamătul vocal) diminuată
Percuţia toracelui – hipersonoritate (sunet de cutie)
Auscultaţie – murmur vezicular diminuat, expir prelungit, rare raluri uscate sibilante fine

Tipul B
al BPCO – cu predominarea bronşitei cronice
În anamneză determinăm tuse productivă de mai mulţi ani, apărută la un fumător, iniţial în anotimpul rece, apoi devine permanentă

Tusea se accentuiază în perioadele de exacerbare infecţioasă, cînd este însoţită de expectoraţie mucoasă sau muco-purulentă
Dispneea are un caracter ondulant, acutizîndu-se în timpul episoadelor infecţioase.

Examenul fizic în tipul B
Cianoză difuză, caldă
Degetele hipocratice
Unghiile sub forma de sticlă de ciasornic
Semne de cord pulmonar cronic – se asociază frecvent edeme pe membrele inferioare, jugulare turgescente, hepatomegalie de stază

Percuţia toracelui – de obicei sunt clar pulmonar nemodificat.
Auscultaţia pulmonară– respiraţie aspră; raluri uscate ronflante şi sibilante, raluri umede.

Radiografia plămînilor
Tipul B
– inimă mare, diafragm normal.
Plămînii cu desen bronhovascular evident
Schimbări difuze peribronhiale (reacţia vaselor limfatice şi sanguine). Se constată opacităţi lineare, plecînd din hil spre regiunile periferice pulmonare, deformarea desenului pulmonar la diverse niveluri.
Tipul A
inimă mică, diafragm plasat mai jos.
Arii de hipertransparenţă pulmonară

Explorări paraclinice. ECG.
Tipul B
Semnele cordului pulmonar cronic apar în stadiile iniţiale: deplasarea axei electrice a cordului spre dreapta; unda “P” de tip pulmonar, unda R cu amplitudine crescută în deriv.toracice V1 şi V2.
Tipul A
Semnele cordului pulmonar cronic apar în stadiile tardive

Explorări paraclinice. Spirografia
Tipul B
Capacitatea vitală – uşor scăzută
Volum rezidual – moderat crescut
VEMS - scăzut
Tipul A
Capacitatea vitală –scăzută
Volum rezidual- mult crescut
VEMS - normal

Alte explorări paraclinice
Bronhoscopia - Permite examinarea arborelui bronşic pînă la nivelul bronhiilor subsegmentare.
Hemoleucograma – leucocitoză cu deviere spre stînga; VSH accelerat
Analiza sputei - leucocite

Bronşita cronică astmatiformă
Se manifestă prin episoade de bronhospasm, caracterizate prin dispnee predominant expiratorie, însoţită de wheezing.
Dispneea se instalează brusc şi este reversibilă

La examenul obiectiv
se determină modificări prezentate de bronşita cronică simplă, iar în timpul acceselor de bronhospasm apar:
- Expir prelungit
- Accentuarea ralurilor ronflante şi sibilante diseminate bilateral.

Astmul bronşic (AB)
Definiţie – este o inflamaţie cronică a căilor aeriene cu implicarea a numeroase celule (eozinofile, limfocite, macrofage, mastocite, epiteliocite, miocite), care apare la indivizii cu susceptibilitate genetică şi se manifestă prin obstrucţie bronşică reversibilă parţial sau complet, spontan sau prin tratament şi în care se manifestă sindromul de hiperreactivitate bronşică (bronhospasm, edemul mucoasei bronşice, hipersecreţie bronşică) la stimuli variaţi.

Deci AB este un sindrom respirator caracterizat prin crize paroxistice de dispnee, care se remit spontan sau prin tratament.

Factorii declanşatori:
1. Alergici
praf de casă,
polenul,
fungii atmosferici (ciuperci, mucegai),
Alergeni de origine animală (pene, peri, lînă, insecte)
Alergeni de origine vegetală (bumbac)

Alergeni profesionali
Alergeni ingeraţi alimentari (ouă, carne, peşte)
Alergeni medicamentoşi (aspirină, penicillină ş.a.)

Factorii declanşatori:
2. Infecţioşi
Viruşi
Bacterii
Fungi
3. Iritanţi fizici şi chimici
Fumul
Gaze industriale
Factori meteorologici (aer rece, umeditate)

4. Factori psihici
Traume psihice
Emoţii
5. Efortul fizic

Tabloul clinic
Se manifestă prin crize de astm cu:
-dispnee,
-wheezing,
-tuse şi expectoraţie mucoasă-sticloasă (eliminată cu greu),
-anxietate

Criza de astm bronşic se descrie prin 3 faze:
Faza prodromală-
poate fi înregistrată sau nu.
Se manifestă prin strănut, rinoree, lacrimare, cefalee, senzaţie de “gîdilitură” laringiană, prurit palpebral, accese de tuse spasmatică, nervozitate.

2. Faza dispneică
de obicei debutul crizei este brusc, în a II-a parte a nopţii.
Bolnavul se trezeşte de o senzaţie de opresiune toracică, cu dispnee caracteristică, devine palid, deschide larg fereastra şi îşi fixează miinile pe pervazul acesteia sau pe marginea mesei, poziţia aceasta ajută la mărirea capacităţii toracice.

În acelaşi timp toracele rămîne fixat în inspir, bolnavul folosind muşchii respiratori accesori. Dispneea este de tip bradipnee expiratorie, care este prelungit, şuerător (wheezing) şi poate fi auzit de la distanţă.

3. Faza catarală
la sfîrşitul crizei apare tuse chinuitoare, cu expectoraţie puţin abundentă, caracterizată prin:
este mucoasă, semitransparentă, vîscoasă, aderentă, uşor spumoasă, poate apărea o spută ce mulează bronşiile terminale.

Examenul obiectiv
În timpul crizei de AB se instalează sindroamele de obstrucţie bronşică şi de emfizem pulmonar, care se manifestă prin:
Torace “blocat” în inspir, cu mişcări de mică amplitudine;
Palparea – freamăt vocal diminuat;

Percuţia – hipersonoritate (sunet de cutie);
Auscultaţia -murmur vezicular diminuat, pe fondul căruia se auscultă raluri uscate ronflante, sibilante şi subcrepitante.
După cîteva ore, fie spontan, fie ca răspuns de tratament, dispneea cedează.

Evoluţie
În afara crizei, examenul aparatului respirator poate fi perfect normal, în special în astmul alergic; în astmul infecţios-alergis pot persista între perioadele de crize raluri uscate rare, modificări de emfizem.
Ca o formă particulară putem menţiona starea de rău astmatic, care constă în crize de bronhospasm, ce succed una după alta, intervalul dintre ele devenind minim.

Rău astmatic
Dispneea se intensifică, ajungîndu-se la asfixie, cianoză; se poate constata tahicardie, scăderea TA, fenomene de insuficienţă cardiacă dreaptă (hepatomegalie dureroasă, jugulare turgescente).

Durata unei astfel de stări de rău astmatic poate fi de cîteva zile, terminîndu-se prin asfixie sau insuficienţă cardiacă dreaptă, dacă nu se instituie tratament.

Clasificarea astmului bronşic
(OMS)
Astmul cu predominarea alergică
Astmul bronşic nealergic
Astmul bronşic asociat
Astmul bronşic fără precizare
Status astmaticus

Clasificarea AB
după severitate – 4 trepte ( se ia în considertaţie gravitatea simptomelor, gradul de obstrucţie a căilor respiratorii)
1. Astm uşor, intermitent (Treapta I).
Crize de astm rare < 1 /săpt. Accese nocturne foarte rare < 2/lună. Exacerbări scurte (ore, zile).
VEMS > 80% din valoarea estimată (volum expirator maxim pe secundă).

2. Astm persistent uşor
(Treapta II). Crize de astm > 1/săpt dar < 1/zi. Accese nocturne > 2 ori/lună. VEMS > 80% din valoarea estimată.
3. Astm persistent moderat
(Treapta III). Crize de astm zilnice. Accese nocturne > 1/săpt. VEMS 60- 80% din valoarea estimată.

4. Astm persistent sever (Treapta IV)
Crize de astm permanente, rău astmatic. Exacerbări frecvente. Accese nocturne frecvente.
VEMS < 60% din valoarea estimată.

Complicaţiile astmului bronşic
Complicaţii în timpul accesului sunt:
Pneumotorax spontan
Atelectazie pulmonară
Fracturarea coastelor
Răul astmatic

II. Complicaţii, care apar între accese:
Pneumonii
Bronşiectazii
Emfizem pulmonar
Cord pulmonar cronic

Investigaţiile paraclinice în AB
Examenul sputei
– macroscopic : mucoasă, cu viscozitate sporită, mai des transparentă, uneori de culoare gălbuie.

Microscopic
- prezenţa eozinofilelor, spiralelor Curşchmann (spirale din fibre mucoase, avînd o fibră “centrală” în jurul căreia se formează o “mantie” în care se încrustează cristale Charcot-Leiden (cristale din albumine, ce se formează la distrugerea eozinofilelor).

2. Hemograma – leucocitoză cu eozinofilie.
3. Imunoglobulinele – Ig E ridicate (în astmul bronşic alergic)
4. Examen radiologic – torace dilatat, cîmpuri pulmonare cu transparenţă crescută, coaste orizontalizate, diafragm coborît (între crize imaginea radiologică poate fi complet normală)

5. Testele alergologice
– teste cutanate alergologice verifică sensibilitatea la diverşi alergeni: praf, proteine diverse.

6. Probele funcţionale respiratorii
CV (CV = V curent + V expirator de rezervă +VIR)
VER (volumul expirator de rezervă)
VR (volumul de gaz care rămîne în plămîini la sfîrşitul unei expiraţii complete)
Volumul expirator maxim pe secundă (volumul de gaz expirat în cursul primei secunde a unei expiraţii forţate, care urmează unei inspiraţii maxime.
La N este peste 75% din CV.

Probele funcţionale respiratorii
Indicele Tiffeneau - se prezintă ca raport faţa de capacitatea vitală (VEMS x 100/CV) şi evidenţiază tulburarea obstructivă a ventilaţiei
PEF (peflometrial) -debitul expirator de vîrf, fluxul de aer ce poate fi generat în cursul unei expiraţii maxime şi forţate, care începe în poziţia inspiratorie maximă.

Emfizemul pulmonar - EP
Definiţie: EP este o stare patologică ireversibilă, caracterizată prin: Anatomic:
Creşterea peste normal a spaţiilor aeriene situate distal de bronhiolele terminale
Dilatarea şi/sau distrugerea pereţilor alveolari
Pierderea elasticităţii pulmonare

Creşterea peste normal a spaţiilor aeriene situate distal de bronhiolele terminale

Funcţional :
- creşterea volumului pulmonar rezidual
Clinic :
- dispnee

Etiologia EP:
În unele cazuri etiologia este evidentă:
După eforturi fizice intense şi prelungite poate apare emfizem acut
Obstacole la nivelul arborelui traheo-bronşic pot produce secundar emfizem obstructiv

Cauzele pot fi de origine exogenă sau endogenă.
Printre factorii etiologici se numără:
Fumatul
Poluarea atmosferică
Infecţiile pulmonare
Predispoziţie familială
Mecanisme imunologice

Clasificarea EP
Emfizem obstructiv difuz
Emfizem neobstructiv
Emfizem circumscris (bulos)
Emfizem compensator
Emfizem senil

Emfizemul obstructiv
Apare cel mai frecvent la indivizii de peste 50 ani. Cauza este –obstrucţia bronşică;
Emfizemul obstructiv difuz frecvent însoţeşte bronşita cronică obstructivă.
Clinic se caracterizează prin debut insidios.

Tabloul clinic în sindromul de emfizem pulmonar
Principalele simptome sunt:
-Dispneea
-Tusea

Dispneea
Dispneea este simptomul dominant şi cel mai constant
Apare iniţial la efort, apoi se accentuiază, devenind severă, permanentă, exacerbată de episoadele de infecţie bronşică
Dispneea este de tip expirator

Tusea
Precede dispneea cu ani de zile
Poate fi productivă (deoarece se asociază şi bronşita cronică), dar poate fi şi neproductivă
Este declanşată de contactul cu aerul rece, fum, pulbere

Examenul fizic
în sindromul de emfizem pulmonar
Cianoză difuză (în EP obstructiv)
Turgescenţa venelor jugulare
Inspecţia – torace emfizematos sub formă de butoi: spaţii intercostale lărgite, coaste orizontalizate, unghi epigastral obtuz; fosele supraclaviculare vor fi şterse sau bombate,

“Scurtarea” gîtului datorită ascensiunii sternului şi claviculelor;
Palparea – cutia toracică rigidă; diminuarea freamătului vocal

Percuţia comparativă – hipersonoritate pulmonară (sunet de cutie) ;
la percuţia topografică: mărirea în dimensiuni a pulmonilor, coborîrea limitelor inferioare şi mobilitatea scăzută a lor; ridicarea limitelor superioare ; lărgirea cîmpurilor Kroning

Auscultaţia - murmurul vezicular va fi diminuat; expirul prelungit; pot fi prezente raluri sibilante (mai rar ronflante) răspîndite difuz.

Examenul radiologic în EP obstructiv
Toracele este cu diametre crescute, coaste orizontalizate, diafragmul coborît, hipertransparenţă pulmonară şi hiluri accentuate

Probe funcţionale respiratorii în EP obstructiv
Volum rezidual crescut
VEMS – scăzut
Indicele Tiffeneau scăzut (sub 50%)
CVP scăzută

ECG în emfizem pulmonar obstructiv
Unda P “pulmonale”
Semnele de hipertrofie a ventricolului drept EcoCG
creşterea presiunii în artera pulmonară

Complicaţiile EP obstructiv
Pneumotorax spontan
Cord pulmonar cronic
Acidoză respiratorie – manifestată clinic prin dispnee, tahicardie, tendinţă la colaps, tulburări psihice, contracţii musculare, hiporeflexie, uneori comă.

Emfizemul circumscris (bulos)
Este o formă localizată de emfizem; este localizat la un lob, segment sau subsegment.
Se datorează unor obstrucţii bronşice localizate (inflamaţie, tumoare, corp străin). Este caracterizat prin prezenţa în plămînî a unor bule mai mari sau mai mici, care apar prin supradistensia şi ruperea pereţilor alveolari, aerul acumulîndu-se în exces în anumite alveole.

Complicaţii:
Suprainfectarea bulelor de emfizem
Compresii pe parenchimul pulmonar de vecinătate

Emfizemul neobstructiv
Poate fi
Compensator
Senil (scleroatrofic)
Emfizem ce coexistă cu deformări toracice

EP neobstructiv compensator (vicar)
este caracterizat prin hiperdistensie alveolară compensatorie unor leziuni pulmonare, distrucţie sau rezecţie a unor mase de parenchim pulmonar
el constă în distensia tuturor cavităţilor alveolare disponibile

EP senil (scleroatrofic)
Reprezintă un proces “fiziologic” de involuţie, nu prezintă acuze subiective; diagnosticul se stabileşte la examenul fizic.
Plămînul vîrstnicului are un grad de atrofie difuză; el conţine o cantitate mai mare de aer decît cel al tînărului, datorită reducerii elasticităţii cutiei toracice prin:
Calcificarea cartilagelor costale