Adeno-hipofiza: anatomie, embriologie, fiziologie, imunocitochimie genetică, imunologie, h. hipofizari, structură, acţiuni

Definiţie:
“Ştiinţa care se ocupă cu studiul morfologic şi clinic al gl. endocrine, cu patologia, fiziologia şi biochimia acestor organe, care studiază aplicaţiile teoretice şi produsele de secreţie sau a extractelor lor”.

SNC – enkefaline, opiacee ⇒ reconsiderarea rolului neurotransmiţătorilor ⇒ fc. hormonală, neurohormonii fc. locală (intuită de Parhon)
≠ h. periferici
concept nou neuroendocrin
HIPOTALAMUSUL
= structură integrată: fiz.
fiziopat.
Liberinele H adenohipofizei: ∍ o patologie diferită
Reglarea - cibernetic – 3 module: - neuroendocrinon
“feed-back” - endocrinon interglandular
- endocrinon tisular
Biologia moleculară
1. – transferarea act. h. la nivelul structurilor intracelulare
- 1968 Sutherland – cAMP
- sist. membranar receptor (adenil ciclaza)
⇓
mecanismul de reglare a ţesuturilor periferice
⇓
patogenia endocrinopatiilor, nosologia, terapia
2. – mecanismul de transport - h. peptidici
- h. lipidici
- hipofizei = gl. endocrină
H
h

Hormonii corticali – capacitate de modulare corticală a fiziologiei subcorticale – neuroendocrină nu numai H
ex. exteroceptorii – neuro-endocr. ⇒ adaptarea organismului la mediu
Sist. neuroendocrin = Sist. imunitar
- Timusul
- hormonii - anticorpi
- stimulează limfocitoza
- conservarea imunităţii tisulare
Sist. imunitar ⇒ reconsiderarea patogeniei
- B.B. – receptor TSH
- CSR
- diabet zaharat
Med. generală: - b. canceroasă
- b. reumatismală
- gastrite etc.

SISTEMUL ENDOCRIN
Gl. endo – sintetizează subst. chimice = hormoni → sg/sp. intracelular → cel. ţintă ⇒ controlează mc. morfofuncţionale ale cel. specializate
CELULELE S. ENDO
- cel. endocrină – producătoare de subst. chimice cu rol de mesager (purtător de informaţie) = hormon
- cel. ţintă – conţine receptor specific ce primeşte informaţia (h) şi răspunsurile printr-un anumit efect
HORMONUL: subst. chim. produsă de o celulă (gl. endo) specializată, cu rol de mesager, purtător al unei informaţii care determină răspunsurile a priori programate ale cel. ţintă, când sunt “recunoscute” şi legate de receptori relativ specifici, având ca rezultat un efect (efecte) biologic celular amplificat
S. ENDO = gl. endo - hormoni - căi de transport - cel. receptoare
Activitatea biologică rezidă în complexul h-R.

RECEPTORUL: moleculă specializată având locuri (situsuri) cu stereospecificitate pentru hormon (pe membrana celulară sau în citoplasma şi nuclul cel. ţintă) care captează, concentrează şi leagă reversibil hormonul şi activat de acesta transmite mesajul hormonal la sistemul de reglare celular producând un efect.
Rolul receptorului: distinge un semnal particular din multitudinea semnalelor ce ajunge la celulă, de a-l prelucra, transmite pentru a realiza un răspuns celular corespunzător
Programul răspunsului este constituit în celula ţintă printr-un proces genetic de diferenţiere.
CONTROLUL HORMONAL: al cel. ţintă dependent de:
- variaţiile plasmatice ale hormonului
-modificările cantitative şi calitative ale receptorului.

HORMONII
CLASIFICARE (după str. chimice):
1. peptide (+ glicoproteine)
2. steroizi
3. monoamine
4. prostaglandine (derivaţi din lipide) = h. tisulari
H. naturali - sintetizaţi – analogi
- ∍ analogi cu acţ. agonistă (slab – foarte puternic)
- ∍ h. sintetizaţi – antagonistă
METABOLIZARE: : sulfo-glicuronoconjugare/ficat, rinichi
TRANSPORTUL – lg proteine specifice/reversibil/forma de depozit
- liber 5% = activi
- în cel. ţintă - transformaţi în f. mai activă
- convertiţi în h. complet diferiţi
ELIMINARE: bila/urină
RECEPTORUL – CLASIFICARE 1. R. h. liposolubili
2. R. h. hidrosolubili

HIPOTALAMUSUL
“placa turnantă” dintre SNC – sist. endocrin
NEUROHORMONII
I. ADH (VASOPRESINA)
- structura =arginin – vasopresina - octapeptid
- specificitate de specie
- induce şi secreţia ACTH
- sinteză - SO + PV/dopamina, GABA, opioide, TRH,somatostatine,CRH
- sinteza – genă codantă - prohormon
⇑ scindare
prehormon
⇓
vasopresină + neurofizină
- stocaj – h. post.
- transport – axa H-h - lob post. - degradat
- eliberat – sg. urină
Dozare RIA

Acţiune – receptori
- V1(Ca++) arteriale – PGE2 - diminuă cAMP şi reabsorb. Na+
⇓
scade efectul ADH
- V2(cAMP) – renal ansa ascendentă Henle reabsorbţia
tubi colectori facultativă a H2O
- flux renal 120 ml/min – 85% reabs. tub proximal (172 l/24 h)
- diureza 1500 ml/24 h ⇒ ≈ 25 l distal (ADH)
-Reglare:
1. osmolaritatea pl. – relaţie liniară între hiperosmolaritate – ADH
⇑
setea
2. baroreceptorii - de presiune înaltă – aortă + carotidă (sensibilă la TA)
- de presiune joasă – auricule – sens. variaţia volemiei
3. cale nevoasă
4. alţi factori - greţuri + vărsături
- hipoglicemie
- stressul

II. OXITOCINA – PV. – octapeptid
Acţiune - musculatura uterină – parturiţie, - eliberată reflex prin dilat. colului uterin > amplitudinea + durata contracţiei uterine
- lactaţie
- stimularea mamelonului → secreţie Ox
- contracţia cel mioepiteliale ale ductelor mamare ⇒ ejecţia laptelui
- stressul inhibă lactaţia prin inhibarea Ox
- alte acţiuni - natriuretic ?
- se eliberează în timpul orgasmului.

HORMONII HIPOTALAMICI
- stimulatori
- inhibitori
- specificitate de specie
- conc. > la nivelul eminenţei mediane
- polipeptide cu lanţ scurt
- acţionează de regulă Ca++/ ± cAMP
A. CRH
- 41 aa - 1981
- Acţiune cel. specifice ACTH
proopiomelanocortina (precursor ACTH)
- alte efecte - > act. SNC
- blochează sinteza LH - stimulează respiraţia
- < GH - modif. comportamentul
- antipiretic
- < scor. intestinală
- Reglare – feed-back – negativ – cortizol
- interes clinic - test CRH dg ≠ Insuf. H-h
- B. Cushing
→ antehipofiză

B. Gn-RH, LH-RH, LRH (Gonado-liberine) – 1971
- 92 cc - 23 aa
- GnRH
- 56 aa – act. inhibă PRL (antagonism LH-RH – PRL)
Secreţie: din 90 în 90 min = cant. fixă. T ½ - câteva minute
- agoniştii sintetici – o intensitate de durată de act.>
- reglare retrogradă → desensibilizare cu ↓ nr. receptori hipofizari la GnRH ⇒ blocaj sinteză gonadotropine !!
Acţiune: LH, FSH
Reglare “orologiul hipotalamic” – din n. arcuat
- retrocontrol prin h. gonadici
- 17 β estradiol I ½ ciclu – feed back negativ
- folicul matur 17 β E ↑→ creşte brutal GnRH → ovulaţie
= feed-back pozitiv
- II ½ ciclu secrt. GnRH FSH şi LH
⇒ corp galben - progesteron
- testosteron
- interes clinic: Dg. – dg. ≠ hipogon. H-h
terapeutic – adm. ritmică trat. Hipo H + sterilitate H.

C. TRH (tiroliberina) – 1969
- 3 aa
- Acţiune → TSH
- efect > TSH
> PRL
- Reglare feed-back neg. H. tiroidieni
- interes clinic – test TRH
D. GH-RH = STH-RH = SRF = Somatoliberina - 1982
- Guillemin izolată din tumoră pancreatică
∍ 3 peptide - 44 aa
- 40 aa precursor 107-108 aa
- 37 aa
- Acţiune – elib. STH (GH) - interes clinic - test
- Reglare - glicemia - tratamentul
- vasopresina nanismelor H
- stressul
- arginina
- ex. fizic
- somnul (mec. serotonizare)
E. PRF – elib. PRF mamelonară
ipoteze - TRH
- VIP
- PRF
- sucţiunea

HORMONII HIPOTALAMICI INHIBITORI
A. SOMATOSTATINA (SRIF)
- Struct. - 14 aa
- 22 aa – prohormon activ intestinal
- localizare: hipotalamus, SNC, tract digestiv, pancreas
- Acţiune → receptor membranar, blochează Ca++ intracel.
- Efect – inhibă: TRH TSH - insulina
CRH STH - glucagonul
ACTH
- Reglare – autoreglare metabolică locală:
- adrenalina
- Mg++ inhibă SRIF
- opiacee
- glucoza
- arginina stimulează SRIF
- Ca++K+
B. PIF = dopamina
- inhibă PRL
- secreţia – autoreglare - estrogenii
- neurolepticele inhibă PIF
- antidopaminergicele

HORMONII HIPOFIZARI