un japonez spre nas.
Un italian sau un francez, dacă consideră că o idee este o prostie, își bate palpatic fruntea cu palma, ca și când ar exclama: „ din minți!” Iar un britanic sau un spaniol cu același gest arată cât de mulțumit este de el însuși. Neamțul ridică sprâncenele în semn de admirație pentru ideea cuiva. La un englez, același gest înseamnă scepticism extrem.
Europenii în comunicare nu acordă un rol special mâinii stângi sau drepte, dar trebuie să fie atent în Orientul Mijlociu: nu poți oferi mâncare, bani sau cadou nimănui cu mâna stângă, acest lucru poate insulta interlocutorul, deoarece cei care profesează islamul îl consideră necurat.
Suntem obișnuiți cu faptul că râsul înseamnă bucurie, iar plânsul înseamnă durere și tristețe, dar în unele țări din Africa, râsul nu este deloc o manifestare a distracției, ci un indicator de uimire și confuzie.
Câteva fapte ale comunicării non-verbale în diferite țări :
Psihologia gesturilor este un lucru complex și va fi nevoie de mai mult de o duzină de surse relevante pentru a înțelege.