Teoria educaţiei fizice şi sportului
Cursul nr 1 EDUCAŢIA FIZICĂ ŞI SPORTUL CA DISCIPLINE ŞTIINŢIFICE Cultura fizică – parte a culturii universale. Cultura universală ca ansamblul de valori materiale şi spirituale acumulate de societate de-a lungul timpului cuprinde şi cultura fizică. Aceasta este considerată un domeniu foarte complex al vieţii sociale care cuprinde rezultatele gândirii concretizată în categoriile de bază, termenii specifici, cadrul normativ, instituţiile, baza materială, etc. Culturii fizice i se subordonează cunoştinţele teoretice şi achiziţiile practice, dar şi educaţia ca proces fundamental la nivelul societăţii. Educaţia fizică şi sportul completează aria culturii unui popor, favorizează lărgirea cunoaşterii omului şi face posibilă înscrierea de noi valori în ansamblul culturii universale. Valori certe constituie performanţele sportive, recordurile, elementele şi procedeele tehnice (ca modele ideale), Prin complexitatea sa acest domeniu se pretează la o abordare multi-, pluri- şi interdisciplinară, fiind de fapt, expresia unei însumări de discipline ştiinţifice care abordează domeniul nostru, din puncte de vedere specifice pentru fiecare în parte. Specialişti renumiţi ai domeniului consideră cultura fizică prima formă de cultură, generată din necesitatea primordială a omului de a se pregăti pentru lupte şi vânătoare, în vederea asigurării existenţei. Obiectul de studiu Un anumit domeniu al cunoaşterii poate dobândi statutul de ştiinţă numai dacă îndeplineşte următoarele condiţii: -să aibă obiect propriu de studiu; -să aibă metode proprii de cercetare sau adaptate; -să aibă noţiuni bine conturate (terminologia), unele la nivel de concepte; -să stabilească legi, norme, cerinţe, principii specifice obiectului său de studiu, în urma verificării în practica avansată a unor ipoteze; -să clasifice şi să cuantifice propriile categorii şi probleme.
Slaidy.com
